NU VA GRABITI, NU VA GRABITI...AJUNGEM TOTI...

sâmbătă, 31 iulie 2010

REPTILIA ANGELLUS

REPTLIA ANGELLUS este o specie de inger din clasa "melakh Adonai".Se intrupeaza in oameni,ii devoreaza si ii substituie pana in cele mai mici amanunte.Nu sufera de moarte si nici de viata,traieste prin altii si deci nu cunoaste decat placerea.Principala caracteristica ,de unde ii vine si numele ,este regenerarea aripilor dupa ce pamantenii il recunosc si vor sa il prinda.
A nu se confunda cu ingerii cazuti sau ingerii ridicati care traiesc in cete si nu fiinteaza in oameni....

miercuri, 28 iulie 2010

CURATA

Ea e curata ca un suflet nelocuit.Ganditi la o casa nelocuita.Atata curatenie si nemiscare.E pura chiar daca praful salasluieste pe fiecare in fiecare atom.Ochii ei,mainile,trupul,vorba dulce,parul si lacrimile se potrivesc perfect.Nu perfect,nu...complet e cuvantul,complet,completa,oricum.Perfect e iluzoriu,e doar un cuvant.
"Mi-e dor de tine ..."

DIN NOU......

Nu pot sa cred ....Din nou...Se intampla din nou...aceeasi senzatie..aceeasi indragosteala ....aceleasi cuvinte...aceleasi reactii...aceeasi strangere de maini si priviri gingase...Universul asta nu imi ofera ceva nou doar circumstante diferite la care de obicei nu ma astept.
Ca si cum cineva bate la usa mea pentru prima oara si de fapt e aceeasi persoana.Ochii aceia puri si flamanzi de care nu ma pot rupe si de care nu pot fugi caci nu am loc odata ce i-am vazut...
Aceleasi cuvinte,de parca as repeta aceeasi scena dintr-o piesa pentru ca regizorul e nervos(nu iese).
"Ma iubesti? a intrebat fasticindu-se in rochia ei vaporoasa in timp ce privirea ei ma sageta cu alte intrebari mai taioase pe care le intuiam...
Fumam ....si imi cautam raspunsuri la intrebari pe care nu le spuse-se inca...
"Da...da te iubesc .Am reusit sa raspund.Parul ei era batut de vant si seara se lasa pe chipul ei ca o umbra.Cateva clipe nu am mai vorbit.Am rupt o floare dintr-o gradina si i-am prins-o in par.O floare rosie mica.Am zambit ca sa mai aman ceva ce ma inalta incet.Am mers mai departe ...si cu gandul si cu pasii.
Imi era dor de ea desi nu plecase inca si ne tineam strans de mana,cuprinzand fiinta ei cu toate degetele,o simteam in fiinta mea cu toate ale ei...Si toate astea se cazneau intr-un om obisnuit nu intr-un fiu de dumnezeu nici intr-un sfant caruia toate ii sunt cu putinta sau macar ...obisnuite sau lumesti.
Patul pastreaza in fiecare seara parfumul ei desi e aproape,aici,acum,in tot ce gandesc si mai departe de gand nu exista nimic.

sâmbătă, 24 iulie 2010

Inapoi in PSEUDOTOPIA

"I COULD BE BOUNDED IN A NUTSHELL AND COUNT
MYSELF A KING OF INFINITE SPACE"

Shakespeare,Hamlet,Act 2,scene 2


Somnul asta de dimineata m-a pus pe ganduri.Aceleasi senzatii,aceleasi trairi,aceleasi dureri,mereu acelasi eu de care nu pot fugi,un manunchi de atomi si energie blestemat cu constiinta sa poata sa faca ceva pentru el,sa se poata simti vinovat,bucuros sau maret.
Incep sa ma indoiesc de "existenta", de existenta ei.De cine si de ce putem fi siguri in acest tot ce ne inconjoara si caruia ii spunem univers?
De ceea ce ii putem da nume sau de ceea ce nu putem numi?

Ce cautam de fapt?Mantuire?Intelepciune?Fericire?Deschideti ochii!Sunt cuvinte!!Cautam cuvinte...Toata viata...Trist.

Cui spunem realitate(RES)? Cui ne inchinam si pe cine strigam in gandurile noastre atunci cand gravitatia ne apasa pe umerii si asa prea firavi si prea frumos sculptati.
Nu e oare acest topos iadul acela in care demiurgul despre care vorbim in termenii existentei reale a intors spatele de la noi?aceasta fiinta se manifesta in termenii credintei(certitudine fara temei)se arata unei clase "privilegiate",celor care isi imagineaza pana transforma in RES ceea ce cred.Acel Dumnezeu real si veridic prin proba argumentelor coerente despre care nu avem voie sa vorbim pentru ca nu putem sufera o abstractizare,o intelectualizare si apoi o mistificare brutala de catre propria creatura si astfel el poate fi pipait,mirosit,adorat,plans,scuipat,batutde niste sclavi ai simturilor organizati care pana inchid ochii il asteapta sa se arate,sa ii salveze de propriile ganduri si scenarii.Si astfel acest om coboara pana in strafundul regnului animal demonstrandu-si propria neputinta si penibilitate conforma speciei si utila doar legii conservarii masei.Probabil ca daca molustele ar vorbi si ar avea constiinta ar face la fel.Si totusi nimic din ce se intampla nu e nefiresc.Daca vreti ceva nefiresc modificati ceva ce nu va sta in putinta sa modificati.Nu puteti schimbati legile universului...

duminică, 18 iulie 2010

Prima postare si putina etimologie

Am cautat un nume, mai ciudat ca numele pe care le dau de obicei obiectelor.Nu am gasit ce doream si atunci am inventat unul: PSEUDOTOPIA .
PSEUDOTOPIA e si realitate sensibila si realitate insensibila.E locul unde va duceti cand va puneti la culcare si cand va treziti dar e ceva fals in masura in care ne definim falsul.
Ca topos e granita, locul de unde ne putem uita peste gard ca apoi sa ne putem intoarce din nou in cealalta parte a PSEUDOTOPIEI.
Asa ca bine ati venit si stati ca acasa...