Am plecat si am ajuns cu un gol in stomac...Ma priveam pe mine si inauntru si inafara nestiid ce sa spun.Luasem niste hotarari , pe loc.Le analizam amplu si simplu.Eram eu..doar eu.
Un periplu de senzatii imi inundau stomacul,inima si mainile.Ma simteam ca o intersectie din care plecau si veneau trairi,fara semafor,fara indicatoare.
Tineam minte toate cuvintele...toate.Dumnezeule...uitare te rog.Burete si apa sa pot spala din nou substantele alea care curgeau pe suflet mai tare ca nicicand.
Eram copil din nou si nu puteam stapani copilul din mine.Asteptam dimineata sa ma trezesc altul dar dimineata imi aducea un alt copil.Un copil mai nevolnic si mai neastamparat decat orice plod la varsta lui.Copiii sunt viata mea...
