aproape gata

Cat m-ai iubit si m-ai crescut, incat buzele mele sunt mute si nu pot spune. Acum te duci incet si fara drum de intoarcere. Ai trait, ne-ai crescut pe amandoi ca pe copiii tai si acum pleci de tot fara sa te mai vaz vreodata. Drum bun dulcea mea bunica si Dumnezeu sa te aiba in paza lui si dupa plecarea asta grea si pentru tine si pentru noi. Te-am iubit si te voi iubi si de acum incolo pana ne vom intalni din nou. Ramas bun.

nebuna

George Cosbuc - Nebuna Voi o vedeti fugind prin sat, Cu zdrentele siroi, Desculta-n ger, cu ochii supti De cine râdeti voi? Si dupa dânsa curiosi, De ce fugiti în roi? Ce fel de rau v-a facut ea De-i faceti rau? Scuipând În urma ei, o huiduiti Când iese-n drum, si când Va vine-n prag flamânda, voi O bateti înjurând. Îi stiti povestea ei? De-o stiti, Ce mult va cred misei. Dar nu! Atunci ati fi milosi, Cu dânsa, dragii mei, Veniti dar, vreau azi sa va spun Povestea vietii ei. Pe deal, în revarsat de zori, Un bucium repetat Da sunet, si latrau zavozi; Barbat lânga barbat Iesea din vai, suia pe culmi Cu groful la vânat. Sarmani iobagi! Un sat întreg Cu sila-n codru dus, Pe placul unui domn nebun! Si sus si tot mai sus Treceau, purtând în ochi grabiti Un cerb pe goana pus. Si sir de sir gonaci stateau În umbra de copaci, Si contele pe-un tânar cal Da frâu ca dus de draci, Dar iata! Calul sub picior A prins p-un biet gonaci! Arama potcovita, -n piept Un larg mormânt facu, Au stat iobagii marmor toti, Dar Arpad groful nu: Zburând pe cal privea-napoi Cu râsete, huhu! Luptându-se cu moartea, el În pat se zvârcolea, Si biata ma-sa! Vezi-o azi Cum plânge-n hohot ea? Acelasi plâns, pe care-atunci Sarmana îl plângea. Sarmana! si va bateti joc De traiul ei d-acum; Dar mama voastra n-ar putea S-ajunga oarecum Nebuna? V-ar placea s-o stiti De râs obstesc pe drum? Oh, leacul! unde-i? Din pamânt, Din foc ea l-ar fi scos! Erau saraci. Barbatul ei, De mult bolnavicios, Zacea si el, puteai de slab Sa-i numeri os de os. Pe lait fecior, parinte-n pat, Pe rani al cârpei nod, Si-n vatra focul stâns de mult Si nu-i porumb în pod: Trei zile, iar a patra zi Doi morti sub un prohod! Iar azi când se trezeste-n ea Nelimpedele gând Al mortii lor, ce râs aflati În plânsul ei? Urlând Morteste, biata, iat-o iar, De zid cu fruntea dând Si vezi cum face gesturi ea, Asa precum în joc, Dezmierzi copii? Cum râde ea, Ca omul în noroc? Apoi rasare blastamând: Si-i varsa gura foc. Rusanda e, copila ei! În usa tinzii-n prag, O dezmierda ea nopti întregi Ca un odor pribeag, Ea singura i-a mai ramas Din tot ce-avuse drag. Privindu-si fata, îi parea Si traiul mai domol. Frumoasa, ca un sfânt potir P-al schitului pristol, Si harnica, din ceas în ceas Umplând al casei gol. Dar într-o zi, la casa ei S-abate un argat: Vrea domnul o camasa-n flori Cu portul de la sat Tu, Sando, cosi cea mai istet, Sa mergi dar la palat! S-a dus. Dar Arpad, el fierbea De parimi pagânesti. De ce-ncui usa? Ce vrei tu? Turbatule ce esti! Si capul ea si l-a zdrobit De drugii din feresti. A fost prea mult! Când i-au adus Pe Sanda doi argati, Ea n-a mai plâns, a stat ca stan Cu pumnii ridicati, Cu gura plina de blastam, Cu ochii înghetati. Esti om nebun, când vrei sa porti Întreg onorul tau! Nimic nu-i sfânt! Caci cei tari pot Sili pe slabi la rau. Si domnii sunt d-aceea tari, Caci râd de Daumneîzeu! Si-aici i-a izbucnit din ochi Plânsoarea bob de bob, Si jos, sacata de simtiri, Cazu ea toata zdrob. Domn groful, domn si Daumneîzeu, Ei ambii râd de rob. Si noi? Sa râdem înjurând Pe robi? De ce pe ei? De ce nu domni? Giganti în drept Si-n suflete pigmei. Cu crucea-n mâini sa palmuiesti Pe domni ca pe misei!

nedrept

Stiai ca dumnezeu e nedrept? de ce? pt ca te-a facut asa frumosa si ti-a dat asa ochi si maini si buze si asa cuvant si asa pas si asa imbratisare. Ma indragostesc de tine crescand. Am divizat clipele sa te pot avea mai mult , sa te pot vedea mai mult, sa te pot mirosi mai mult, sa te pot tine intre palmele mele mai mult decat imi poate timpul permite.Dar dumenzeu e nedrept.Fiecare clipa in care nu te vad sunt ca un orb. Si cand te vad sunt mut.Nu pot decat sa ma uit la tine si sa Il urasc, te-a facut asa frumoasa si asa de supla ca o stauie. Venus era sora ta sau mama. Sau dumnezeu era prea odihnit cand te-a zamislit atat de frageda , cu buze ca petalele de trandafiri, cu maini ca penele de inger, cu ochi de lacrimi. Te astept o vesnicie, apoi plec spre imparatia vietii fara de moarte....

oamenii mici au ambitii mici

Sa stii ca daca eram tu nu eram la fel. Cu toate astea , e gata. Imi asum toate si te las asa cum esti tu. Nu mai existi pentru mine deloc. Nu te mai iubesc, nu mai tin la tine , nu imi mai e dor de tine. Am vazut si vad ce fel de om esti. Ia-ti pe cineva care poate sa iti faca toate, sa iti fie amant, iubita, mama sau tata. Te-am iubit, te-am adorat , te-am adorat, te-am uitat la fel cum faci si tu si ceilalti oameni. Sa trecem la nivelul doi, unde nu mai e nevoie de tine, nu mai e nevoie de cineva de care sa fiu sufocat si cu care sa ma contopesc. E toxic. Nu mai esti, nu te mai aud, nu te mai vreau.Oricum a fost degeaba, fara sens, inoportun si debil tot ce a fost.Asta e....Voi sterge totul caci am luat-o de la capat....Am asteptat ca un copil un semn. Nu am primit.In schimb am dat eu semne si am primit ce am asteptat.Am crezut ca Dumnezeu glumeste..Dar.....nu a fost asa. Nu sunt fiul lui sa ii inteleg pe cei ce ranesc si sfasie.

cu pareri de rau...

urari de bine

"Astfel după tine se încheie toate. Trag oblonul negru la fereastra mea. Nu mai vreau decepţii, vreau singurătate, Nu mai vreau iubire, voi abandona. Avusesem dreptul şi eu, ca oricare, La o nebunie, la un ultim glonţ Ultima speranţă, ultima-ncercare Dar în magazie era doar gablonz. Nu-i nici o problemă, toate-s foarte bune. Te-am iubit desigur, cum mi-ar sta să neg... Şi cu deznadejde, si cu pasiune Şi credeam în tine, vrednic şi întreg. Vinde-te mai grabnic, pretul totusi scade, fa-ti o casnicie de beton armat si vei fi cucoana cea mai cumsecade care vreodata mi-a trecut prin pat. Hai, întinde mâna pentru despărţire Schimbă-ţi telefonul, că şi eu mi-l schimb Salutări miresei, salutări la mire, Poate se rezolvă toate între timp. Intră în mulţime, nimeni n-o să ştie Două, trei persone care ne-au ascuns, Eu voi ţine minte scurta nebunie Şi-ntrebarea noastră fără de răspuns. Firea ta ciudată n-o voi regăsi-o Nici n-ar fi nevoie, tu rămâi un mit. Nuntă fericită, te-am iubit, adio, Nu întoarce capul, pleacă, te-am iubit! Vezi că se confirmă bârfa despre mine: Te-am lasat deodată crud şi nefiresc Totuşi ţine minte, ţine bine minte Te salvez de mine fiindcă te iubesc. Ref: Totu-i drum, numai drum ce-as putea sa spun acum, peste noapte, peste ziua... Mor curand, strig tacand si adorm cu tine-n gand si nu pot rosti adïo."

te voi astepta, singura mea iubire

"pana cand trup nu voi mai fi, eu voi astepta pana cand timpul va pieri eu voi astepta pana in amaurgul clipelor eu voi astepta pana vom fi din nou doar zbor eu voi astepta pana peste efemer eu voi astepta pana cand totul imi va fi cer eu voi astepta pana in amurgul clipelor eu voi astepta pana vom fi din nou doar zbor eu voi astepta pana vom fi doar respirand eu voi astepta pana cand vom f doar gand din gand eu voi astepta pana cand vom fi iar roua plansa in zori eu voi astepta pana vom fi iar cantec si culori eu voi astepta, Iubïrea Mea" pana cand trupul tau e frant, eu voi astepta, pana vei fi al meu fiind, eu voi astepta. nu stiu cat voi mai pot striga, cat voi mai trai, cat voi mai putea sa traiesc asa, gandindu-ma la tine.Imi esti in minte si ma copleseste, totul. Nu mai vad si nu mai aud, nu mai gust. Cat mai trebuie sa strig pana auzi, pana vezi , pana itit amintesti toti pasii care au fost impreuna, mainile acelea legate pe veci, mainile acelea mici care ma mangaiau si ma sarutau de fiecare data.Si gara aceea care plange dupa tine, dupa noi, in care nu voi mai putea sta vreodata stiind ca ai plecat cu ultimul tren pe o melodie , pe mai multe....Si toti acei pasi impreuna, prima plim tinere de mana , ca doi adolescenti tampiti , prima ninsoare, primul vant de toamna , primul telefon, primele vorbe in care nu m-am ascuns. prima atingere, primul sarut, prima privire, prima atingere, prima noapte, prima nopate de iubire si tandrete, prima tigara de dupa. Nu te pot uita...

patibular

Si chiar credeai ca nu voi vedea sau auzi de fiecare data ....poate nu stii cu cine stai de vorba. Uneori imi dai impresia ca esti atat de natanga incat ma crezi prost. Ti-ai castigat un statut binemeritat de care nu vei scapa in curand poate chiar niciodata. Pentru tine e deja prea tarziu sa mai poti indrepta sau sa te intorci din drum sa o iei pe altul. Iti meriti soarta. Iubirea ta sufoca, contopirea cu tine doare, nu lasi spatiu celuilalt sa iti respire porii, sa te iubeasca. La tine e totul in cuvinte, tu nu poti iubi , nu poti da nastere nimanui, la nimic, ci doar la propria ta zacere , nefericire si patima. Tu nu esti decat un cuvant, nu ai fiinta si nici suflet. Degeaba te-as canta , degeaba te-as iubi, degeaba. Si toate cuvintele uneori se sterg draga mea, fie ele scrijelite in pielea sufletului cu cutitul. De fiecare data cand dai cu un picior in realitate cu celalalt te intorci in vis,unde totul e posibil, nefiresc si frustrant. Acolo e inchisoarea si iadul tau: visul...Inca visezi, inca te nasti postmatur. Si cand vine vremea sa tragi linie , o tragi numai pentru tine si celelalte mii de "prieteni" care te "adora". Nu e nimic al tau si al lui, al amandurora. E doar al tau si e o iluzie! Si tu nu esti decat un gand, o iluzie a fericirii. Nici macar ca un drog nu reusesti sa fii si nici macar tarfa. Am trait toate senzatiile acelea dinainte de a te cunoaste, sa te cunosc, sa iti cunosc mainile alea reci la fel ca sufletul tau cald pentru aceia care te iubesc cu noptile la bucata , ca tigarile. Si atat. Am inteles, te-am inteles si m-am inteles ca nu, nu mai exista. Imi amintesc tot, cu lux de amanunte, ca o carte de telefon. Acum stiu ca te-am iubit si nu te-am iubit. Sunt cele mai contradictorii trairi ale mele, legate de un cuvant, o ILUZIEEE. Nu poti mai mult si eu nu vreau mai mult. Prima oara am crezut ca e pe dos, dar am inteles ca nu poti iubi, nu poti spera si ierta. Nu ai fi putut iubi pe nimeni.Pentru tine iubirea e o afectiune virala.Te vindeci la primul impuls , la prima abatere, la primul ochi strain. toate sunt vaccinuri impotriva iubirii.Cautarea ta e zadarnicita si neconcordanta. Ce cauti si speri nu exista. Accepti doar franturi: din mine , din altii care crezi ca ar putea aduce inapoi ceva plecat. Fals. Esti in alt timp, in alta emisfera. Poate in alt gand sau cer.Eu nu pot fi acolo si nici nu stiu daca vreau sau nu. Plangerea ta, nefiinta ta, dorinta ta neimplinita nu e decat o neputinta a ta. Esti slaba pentru ca nu ai curajul sa schimbi nimic. Si daca te uiti in urma , poti spune ca ai schimbat ceva? Ii inveti pe altii sa fie puternici, ei pot.Tu insa nu.... Stii, draga mea, te-as putea acuza de superficialitate daca nu as sti cat de inteligenta esti. Cu toate astea te iubesc ....si nu te iubesc, te astept si nu te astept, te sarut cand nu te sarut, te inteleg si nu te inteleg, mi-e dor de tine si te urasc ca pe un criminal, te visez si te alung, ma rog pentru tine si te blestem, te cant si te plang in acelasi timp, un ochi al meu vrea sa te vada si celalalt orbeste, sa nu te vada, mainile mele cad, picioarele mele isi amintesc drumurile facute cu tine, fotografiile, parcul , prima imbratisare, prima noapte impreuna cand ne-am sarutat si ne-am iubit ca doi nebuni pana in zori,pe acel BOLERO care parea ca nu se mai sfarseste, cazand adanc in ochii tai verzi albastrui de care m-am indragostit din prima clipa cand te-am vazut, cu mainile mele cautandu-te peste tot, cu teama, cu neliniste.Si prima zapada cazuta, cand te sunam sa iti spun ca ninge desi stateam aproape si doar un deal ne despartea, dealul pe care il urcam in fiecare zi pana tine.Si toate primaverile acelea cate au fost patru cinci, printre florile gradinii. Si totul a fost in zadar..... Si toate acestea pentru a mai amana putin, pana maine totul.... Cata timp a trecut? Ani...

stiam

stiam ca ma voi indragosti de tine si te priveam cum ma serveai, ca un stapan , tinand in mana mea privirea ta si in cealalta gandul meu pentru tine.esti frumoasa, nespus de frumoasa, si pasul tau nu umbrea pamantul. te vedeam venind si cum ma priveai pe furis si ma vorbeai , cu buzele tale si ochii tai luciosi ma priveau de fiecare data cand treceai pe langa mine facandu-ma sa tresar. te voi vedea in fiecare seara si tu ma vei vedea pe ca un sortit care nu se va implini curand, ca un sortit sa te priveasca si sa iti mangaie mainile cu gandurile sale.iti voi aduce in dar munti si mari si cand voi fi mai trist o sa iti aduc deserturi pline de soare dogorator.saruturile te vor coplesi pe fiecare centimetru patrat de frumusete. ce pacat ca nu voi incapea in lumea ta acum dar ma satur cu ochii tai umezi si cu sanii tai mici, cu piciorul tau ce paseste ca Iisus pe ape, cu mainile tale fine si tinere , cu cuvintele tale cand ma intrebi de fiecare data ce doresc. aceeasi intrebare, acelasi raspuns , aceleasi priviri, pe care le beau de fiecare data sa ma imbat de tine . esti un drog pe care voi vrea sa il am in fiecare seara si apoi in fiecare zi. dragostea e un drog si acum esti tu. stii?... te observ, iti simt gesturile si mainile tale prin par , vreau sa te iubesc, sa iti iubesc pielea ta fina si alba ca laptele, sa te sarut peste tot pe unde privirile nu pot ajunge, sa te ating si mainile mele sa te priveasca de sus, de jos , de jur imprejur. si tu sa tresari la fiecare atingere. stii ca adeseori , cand iti simt prezenta in seara, ma simt ca si cum as avea doua maini stangi sau drepte deopotriva si ma simt blestemat ca nu pot sa te imbratisez. ne vedem in seara la izvor sa te sarut sub lumina lunii, sa iti cant doina plecarii noastre.dumnezeule, esti ca o simfonie a lui mozart: nu mai pot adauga nimic, nu pot sa schimb, nu pot decat privi. esti perfecta.

de ce?

SI AI PROMIS CEVA DAR VAD CA NU TE TII DE CUVANT DOAMNE, TE JOCI CU MINE, CU MINTEA SI CU SUFLETUL MEU. EU STRIG LA TINE SI TE FACI CA PLOUA. SI VREI SA AM CREDINTA SI INCREDERE. CERI ASTA UNUI OM? UNUIA FACUT DE TINE? CUM ITI PERMITI? CERI UNUIA CARE NU E PERFECT SA FIE PERFECT? UNDE E DREPTATEA TA? UNDE SUNT FERICIRILE DE PE MUNTE, UNDE E MILA, INTELEGEREA? SAU ASTEA SUNT PENTRU OAMENI? PENTRU CEI MARUNTI, NU ASA IMPORTANTI CA TINE. SI IMEDIAT , DACA SPUN CEVA TE SUPERI SI ARUNCI CU PEDEPSE, CU SFATURI SPUSE DE ALTII. MAI LASA-MA , SAU DE FAPT M-AI LASAT CU CEVA TIMP IN URMA. TU FACI CE VREI, SI DACA VREI TU SE POT TOATE. NU ESTI DECAT UN PARADOX. CRED CA ITI E BINE SA FII ASA CUM ESTI SI SA RAZI LA SUFERINTELE MULTORA, UITANDU-TE DOAR. TOT ZICI CA FACI, CA DREGI, CA IERTI , CA PEDEPSESTI, CA AJUTI SI??? DE CAND TE-AM CUNOSCUT NU AM REUSIT O DATA SA TE ENERVEZI SI SA ZICI: HAI, LASA DE LA MINE, FIE ASA. NU POTI SAU DE CE? NU AS VREA SA FIU IN LOCUL TAU DOAMNE NICI MACAR PENTRU O CLIPA! CINE A ZIS OARE CA TOT CE O SA CERETI IN NUMELE MEU VETI PRIMI????? STII DE CAND CER? MI S-AU USCAT GANDURILE SI IMI SECATUIESC PUTERILE SI GURA. SI TU???? IN SCHIMB RAZI PROBABIL, SAU FACI ORICE ALTCEVA. IMI PARE RAU...DAR PROBABIL PROCEDAM INTR-UN ANUME FEL DACA ERAM EU DUMNEZEU. DAR NU SUNT. SI STII CE SUNT? UN ROB, UN SCLAV AL TAU.ITI PLACE ASTA? ASA M-AU INVATA DE MIC: ROBUL LUI DUMNEZEU, .....SI PORT POVARA ASTA DE MULT TIMP. NU TE JUDEC , SA NU INTELEGI GRESIT, CI VAD ASA CUM SE INTAMPLA, CUM ESTI, CUM SUNT. AM CERUT SI NU AM PRIMIT, AM RIDICAT O PIATRA SI NU TE-AM GASIT, AM DESPICAT UN LEMN IN DOUA SI TU NU ERAI ACOLO, AM BATUT SI NU MI S-A DESCHIS. CE MAI VREI SA ITI MAI SPUN???? SA TE INDUPLEC EU PE TINE? SAU TU PE MINE? PLANGEM AMANDOI? DE CE? TU NU AI NEVOI, ESTI PERFECT, NU POTI PLANGE, NU POTI SA TE BUCURI, CA ATUNCI CAND M-AM BUCURAT EU. TU POTI DOAR SA DARUI BUCURIE. NU ESTI DREPT CUM SE ZICE, PROBABIL NICI NU ESTI CUM SE ZICE, DAR DACA ESTI PERFECT MANIFESTA-TI ACEA PERFECTIUNE. SUNT CARE MOR DE FOAME. ATUNCI UNDE ESTI? UNDE VIETUESTI? TE ASCUNZI? DE CE? BINE, VREI SA MA ROG TIE? DE CE? CU CE FINALITATE? DOAR SA MA VEZI INGENUNCHEAT? DOAR SA VEZI CA PLANG SI CA SUFAR? UNDE AI FOST ASTA VARA? UUNDE ERAI CAND TREUIA SA MA AI IN PAZA TA? AHA,,, SI TOT EU ERAM VINOVAT: NU M-AM RUGAT, NU AM AVUT CREDINTA, NU AM FOST DESTUL DE PUTERNIC. PAI ATUNCI TU PENTRU CE MAI ESTI? DOAR DE FATADA? POATE NU INTELEG, DAR NU IMI MAI ESTI ASA APROAPE CUM IMI ERAI. MDA,,,SI ASTA E TOT VINA MEA DESIGUR. AM VRUT UN SINGUR LUCRU. TE-AI FACUT CA PLOUA. IARTA-MA.

doua minute....

M-am intalnit in seara asta cu Dumnezeu. Ne-am asezat pe aceeasi banca unde stateam amandoi asta vara , tarziu si incepuse sa ploua si ne sarutam sub umbrela asteptand sa vina autobuzul sa ne duca "acasa", cand te strangeam in brate si ma purtam ca un tembel. L-am privit in ochi. Plangea. Zic: Doamne , tu plangi? De ce? Tu poti plange ? Ma privea ca pe un copil si in ochii lui cu manie am vazut tot filmul nostru, fiecare clipa , fiecare atingere. Mi-am amintit atunci de cainele tau, de ochii aia ai lui plini de mila si compasiune, de parchetul care scartaia sub pasii tai. Ma privea pur si simplu in ochi si ma pironise de banca. S-a facut deodata cald si batea vantul. Era vara , ploua si erai langa mine. Ti-am soptit ca vin de undeva , ca in viitor nu mai suntem , si tu ai zambit copilareste : Sebi, inceteaza cu prostiile! Sunt aici! Si am avut impresia ca traiam atunci si acum-ul e un vis.Ti-am soptit ca nu te voi lasa niciodata, te-am imbratisat si te-am sarutat cu tine de mana. Luminile strazii erau aceleasi, acelasi taxi, aceeasi oameni, care asteptau. Si nu ma puteam misca de pe banca. Voiam sa ma ridic si nu puteam. Imi intepenisera mainile, picioarele, tot trupul. Il vedeam cum deschide gura si imi spunea ceva. Nu intelegeam ce. Apoi am simtit o mana calda peste mana mea . "Acum auzi ce iti spun!" a zis raspicat." Ai doar rabdare , atat. Sunteti ....stiu ca simti pentru ea si eu rasplatesc iubirea. Iubesti mult....si ti se iarta , sa stii.." Era un batran, care s-a ridicat si a plecat. A intors privirea si a indreptat mana spre mine. "Fii fara grija, am spus!" Plangeam cu amar aducandu-mi aminte de tot. Te cautam pe langa mine dar nu erai. L-am privit cum pleaca in susul strazii. Se facea tot mai mic, tot mai mic pana a disparut. Am vrut sa strig, dar m-am oprit. O femeie se asezase langa mine asteptand un autobuz. Eram confuz, suna telefonul. Era prietenul meu. M-am uitat la ceas. trecusera 2 minute, doar 2 minute.Si mie mi se paruse ca trecuse o noapte.Incurcam timpurile. Am intrebat-o: " A stat aici cineva? " si mi-a raspuns afirmativ. " Un batran cu palarie...de ce? v-a cerut tigara?" . M-am ridicat si am plecat cativa metri. Lacrimi imi curgeau siroaie. A fost El? Nu ma mai simteam eu, nu imi mai venea nimic in minte si totul in cateva fractiuni de secunda. Atunci am inteles ca realitatea e doar un vis si ca visul e realitate, ca e mult mai mult decat putem intelege. Atunci am inteles secundele si timpurile si totul, dar trezindu-ma eram acelasi ca cel ce am fost si nimic nu mai era la fel. Doar doua minute, atat. Acum inteleg cat te-am iubit si cat te iubesc, cat te doresc, cat ai sapat in sufletul meu si voi astepta. El nu m-a mintit niciodata....

nopti de craciun

Stii, te-as vrea langa mine , sa impartim o seara de craciun, cu bradul acela verde mirosind a iarna si a vara in acelasi timp, sa stam in fata sobei , cu un pahar de vin in mana si cu cealalta mana sa ne tinem si sa ne sarutam, sa ne privim in ochi si sa desfacem cadourile de sub brad, nerabdatori , sa ma saruti si sa imi multumesti pentru ca ne putem auzi, sa iti multumesc pentru ca esti langa mine. Sa te iau in brate si sa te ridic si tu sa imi saruti fruntea , sa te uiti la mine nedumerita.Si cu un ochi sa ma razi si cu celalalt sa ma plangi caci maine nu stii daca ma vei mai vedea. As intinde timpul asta la infinit, si fiecare secunda ar curge mai incet decat cea dinainte. Te-as lua in brate ca pe un prunc, te-as saruta de nenumarate ori. Si in timp ce lemnele trosnesc in soba, sa aprind lumanarile si sa le imprastii prin casa , sa incep sa cant o colinda si tu sa plangi ca un copil asa cum ai facut cand te iubeam noptile. Sa iti aduc turta dulce din bucatarie si portocale. Si in timp ce savurezi vinul amestecat de tine cu portocale, printre cuvintele pe care le zici si mi le spui doar mie la ureche, sa te dezbrac incet , de tot ce ne tine , de tot ce e in plus, sa fim ca atunci cand ne-am nascut. Voi pune melodia ta preferata si vom dansa printre luminitele de craciun , in timp ce o sa te tin strans de mana ca un copil, goi amandoi, pe parchetul cald , calcand uneori peste pasii tai. Iti voi spune la ureche o poveste de craciun si dansul nu se va termina curand, nu mai curan de atunci cand voi termina eu soaptele. Iti voi mangaia pielea si iti voi saruta gatul tau arcuit in forma buzelor mele. Te voi aseza in pat si te voi saruta ca si cum as bea apa, de la talpi pana la frunte asteptand sa tresari , sa strangi in pumni cearsaful si sa zvacnesti la fiecare sarut al meu. Voi astepta unghiile tale sa imi strapunga spatele printre cuvintele tale. Sa te aud cum respiri cand ma cuibaresc in tine , intre coapsele tale, sa iti tin mainile tale in pumnii mei si sa te sarut, sa te iubesc pana dimineata, sa ne bata la usa colindatorii si sa ii primim cu mere si nuci, ca in timpurile de demult si bratele mele sa te cuprinda la plecare. Ce pacat ca nu avem nici anul asta o noapte de craciun , sa ne bata la usa colindatorii, sane tinem de mana in timp ce ne canta in fata usii,ce pacat....ce pacat ca nici craciunul asta nu e craciunul nostru.

schizofrenie si petale de trandafiri albi

Stii... nispul meu fin, apa mea vie, in ultima vreme incep sa visez, din ce in ce mai mult, mai adanc , mai des si imi dau seama in fiecare vis ca e vis . Si stii ce e mai ciudat? Ca nu mai vreau sa ma trezesc sa vin inapoi. Uneori confund si visez acolo in vis ca ce traiesc aici e un vis de fapt si ca acolo e realitatea. Mai am putin si visul meu devine o multime continua de trairi, fara ruperi, ca o functie . Mi-e asa bine acolo si de multe ori am vrut sa inchid usa, sa nu mai ies , dar ma amagesc in fiecare noapte ca dimineata si toate zilele mele sunt de fapt visul.Diferenta e de fapt timpul petrecut in cele doua : aici e mai lung si perceptiile mai ample decat dincolo. Sa stii ca acolo ninge deja si ti-am acoperit trupul cu zapada din petale de trandafiri albi. Nu ai vrea sa plutim fara sa mai simtim greutatea pacatelor inventate de oameni, nimicniciile, neimplinirile si parerile de rau? Cand vei vrea sa fii ''fericita'' deschide o usa, eu te astept acolo, indreptatita de nemultumirile tale si ale noastre deopotriva.Ma darui tie , tu te oferi de fiecare data dar nu te mai pot atinge vreodata in visul asta de aici.Te chem in visul celalalt Viata asta de aici e moartea si visul e viata. Te astept. Te astept cu inima cat un purice , te astept ca la o cununie , ca la o inmormantare. Voi muri aici sa te astept acolo, unde vom fi doar noi doi si dumnezeul pe care l-am cautat amandoi, sa ii vedem pe cei ce ne-au parasit candva sa fie mereu cu noi...

IMPOSIBILA LIBERTATE DE A FI ATEU

Poate chiar ai crezut ca nu a durut nici o clipa si ca in tot timpul asta am fost un altul dar nu e asa, nu sunt decat un om care vine sa aduca uneori speranta peste morti si peste vii si nu vreau sa ma mai rastignesti o data.M-ai rastignit si fiecare cui pe care strapungea palmele mele durea. Ultimul si cel mai dureros a fost cuiul ce imi strapungea coasta , caci nu ai avut mila sa ma strapungi cu lancea nic cu sulita. Si cuiul ala a ramas acolo, de el am murit atatea luni, trei la numar, si el m-a inviat cand din intunericul sufletului meu cazut inauntru a aparut undeva o raza de lumina stiind ca cineva e langa mine. La ce folos atunci acele vorbe si fapte aruncate in vantul DEGEABA-ului? La ce folos atata patima si sarut pana la carne , pana la os? La ce folos? Nu e in van totul caci eu hranesc si cainele si stapanul, si dusmanul si fiara si pe cel fara demnitatea de a se numi om printre oameni. Nu mai avem legi si nici principii? Ce ne trebuie atata timp cat le asteptam de la altii? Ne laudam cu marinimia noastra si cat ajutor au ceilalti de la noi, cand de fapt suntem cei mai egoisti cu putinta, dar nu uita : e in firea lucrurilor. Atat mai avem sa devenim dumnezei, sa calcam firea lucrurilor si sa mergem pana la capat, pana la moarte.......

nu

Nu te mai vreau sa te aud, nu te mai vreau sa te vad, sa te simt, sa te am . Mi-e mai bine singur printre spinii mei, printre diminetile mele singur, printre paharele mere de bere si de cafea, liber , fara incurcaturi, fara tremur ca nu ma poti iubi sau ca vreodata ma vei parasi. Sa nu mai stam la aceeasi cafea, la acelasi ceai, la aceeasi masa sa iti spun cuvantul dor, noapte sau zi. Mi-e bine singur , asa cum sunt, impatimit, slab , puternic de tine, indragostit pana peste cap de ochii tai, lasa, e mai bine asa.Ai fost iubire , ai fost vis dar ai fost. Atat. E un mod de a spune lucrurilor pe nume , e un mod de a regasi realitatea si de a ne regasi asa cum suntem nu cum am fi vrut sa fim . Am uitat noptile acelea de vise, de nesomn, de ganduri, am uitat tot, desi te mint acum.

voua, doar voua, ei , doar ei

voua celor ce stiti sa dati cu piatra cu vorba , cu pistolul , cu sageata , va darui in descindere o perna , caci moartea voastra e ... eterna. nu ma mai biciuiti cu biciul , nu ma mai tundeti drept cu briciul , caci judecata voastra sincer.... pute si sufletele voastre sunt urate. voi cumparati prea lesne un om de pe pamant, il investiti cu slava si-apoi il faceti sfant ii lingeti talpile si mainile si fata si pe din dos ii pregatiti si groapa. rusine voua celor care nu vreti sa iubiti dar stiti din nastere fatarnici cum sa fiti ati fi in stare sa-i devorati fiinta starpind in calea lui chiar si dorinta, punandu-l in icoana , rastignindu-l, il faceti una cu fiindul, un dumnezeu iesit din coapse de copila , il venerati taindu-l fara mila, si tie celei ce m-ai adorat si-n patul tau pe frunte m-ai scuipat m-ai lepadat ca pe o carpa rupta, sa-ti fie inima de patimi supta.... si pantecele tau ce zamislit-a prunc, sa-ti fie streang, abis sau deal abrupt, in gura ta impotmoleasca-se cuvantul, si ciorile sa iti vegheze-n zi mormantul' iar sangele ce-ti curge printre vine sa se prefaca in lacrimi pentru mine. sa-ti sece ochii, uterul si soapta blestem sa ai sa nu poti sa-ti sapi groapa. si noptile acelea de minciuna cand pretindeai ca esti cea buna, si te-am crezut ca un copil tampit, sa-ti stea in usa ca un bun-venit.

cunoastere persuasiva

Te-am cunoscut mai mult azi ca oricand din literele tale, din dorul tau, din mania ta.Pastreaz-o, mania pentru cand va trebui sa te lupti cu mine sa ma salvezi, sa ma aduci pe drumul tau. Pastreaza mustrarea pentru maine si pentru toata viata caci eu stiu sa iubesc din tot sufletul, din tot sufletul tau si al meu si pot duce poveri. Am intalnit un inger si sunt fericit , un inger pe care il visez si care ma tine in brate si in visele mele.Acum stiu de ce mi-e dor: de eternitate, blandete, candoare, sinceritate, adevar. Uneori mi-e sete de tine. Si ochii tai sunt apa mea vie.... Timpul insa , timpul ne condamna la batranete, la trecere. Nu il lasa, tu cea care stii taina lui....

lorem ipsum

Am ajuns sa nu ne mai vorbim, sa nu ne mai auzim dupa cat te-am iubit si te-am sarutat, cat te-am visat si te-am acoperit cu mainile mele.
Si iata , ca am ajuns , am sfarsit, totul, ca sa luam de la inceput totul.

M-am imbolnavit de tine si nu mai pot vorbi, tusesc cuvintele care te adora si vor sa te adune.

Imi pare rau,as vrea inapoi toate cuvintele care te-au rasfatat, te-au mangaiat, le vreau inapoi...

Iubito, câta lume între noi
Numaratori de ploi din doi în doi
Si dintr-un ochi de dor necunoscut,
Câte zapezi pe buze ne-au crescut...
Asculta-ma si lasa-ma sa strig
Mi-e frica de-ntuneric si de frig
Si nu mai vreau sa stiu pâna la sfârsit
Cine-a iubit frumos, cine-a gresit
Cine-a facut spre noapte primul pas
Cine-a plecat din joc, cine-a ramas
Cine si-a smuls peretii rând pe rând
Cine s-a-ntors mereu cu ziua-n gând
Cine a pierdut si cine a câstigat
De toate înlantuit sau dezlegat
Cine-a crezut mai mult în celalalt
Sub cerul prea strain si prea înalt
Când am sa uit cum suna glasul tau,
Decât tacerea, ce-mi va fi mai rau
Si cum sa pot sub stele înnopta
Când nu mai simt ce-nseamna umbra ta?
Numaratori de ploi din doi în doi
Iubito, câta lume între noi.

dor

Imi lipsesti si ma respingi

nu mai gandi asa mult

It ain't no use to sit and wonder why, babe
It don't matter, anyhow
And it ain't no use to sit and wonder why, babe
If you don't know by now
When your rooster crows at the breaks of dawn
Look out your window and I'll be gone
You're the reason I'm traveling on
Don't think twice, it's all right.

It ain't no use in turning on your light, babe
That light I never knowed
And it ain't no use in turning on your light, babe
I'm on the dark side of the road
But I wish there was somethin' you would do or say
To try and make me change my mind and stay
We never did too much talking anyway
So don't think twice, it's all right.

It ain't no use in calling out my name,
Like you never done before
It ain't no use in calling out my name,
I can't hear you any more
I'm a-thinking and a-wond'rin' walking down the road
I once loved a woman, a child I'm told
I give her my heart but she wanted my soul
Don't think twice, it's all right.

So long honey, babe
Where I'm bound, I can't tell
Goodbye's too good a word, babe
So I'll just say fare thee well
I ain't saying you treated me unkind
You could have done better but I don't mind
You just kinda wasted my precious time
But don't think twice, it's all right.

te-am iubit ca un copil, sa nu uiti...

D'accord, il existait
D'autres façons de se quitter
Quelques éclats de verre
Auraient peut-ítre pu nous aider
Dans ce silence amer
J'ai décidé de pardonner
Les erreurs qu'on peut faire
à trop s'aimer

D'accord souvent la petite fille
En moi souvent te réclamait
Presque comme une mère
Tu me bordais, me protégeais
Je t'ai volé ce sang
Qu'on aurait pas dû partager
à bout de mots, de ríves
Je vais crier

Je t'aime, je t'aime
Comme un fou, comme un soldat
Comme une star de cinéma
Je t'aime, je t'aime
Comme un loup, comme un roi
Comme un homme que je ne suis pas
Tu vois, je t'aime comme ça

D'accord, je t'ai confié
Tous mes sourires, tous mes secrets
Míme ceux, dont seul un frère
Est le gardien inavoué
Dans cette maison de pierre
Satan nous regardait danser
J'ai tant voulu la guerre
De corps qui se faisaient la paix

Je t'aime, je t'aime
Comme un fou comme un soldat
Comme une star de cinéma
Je t'aime, je t'aime, je t'aime, je t'aime, je t'aime, je t'aime
Comme un loup, comme un roi
Comme un homme que je ne suis pas
Tu vois, je t'aime comme ça
Tu vois je t'aime comme ca.



Te rog sa nu uiti vreodata asta, am fost ca doi copii care cautam infinitul si casa din povesti, pana ce sufletele noastre s-au pustiit adanc , pana la Dumnezeu, pana la Satan, pana unde mintea nu poate ajunge, numai visul si inchipuirea.Mi-e dor de tine , si ce daca...imi amintesc fiecare clipa pe care am divizat-o in mii de parti sa te am mai mult, ca un lacom, ca un nesatul de tine, de trupul tau, de vorba ta.Am ars complet pana aproape de plecarea mea desi nu ai stiut, am cazut pana la fundul prapastiei si acolo tot pe tine te cautam, acolo unde Dumnezeu nu era si nu se putea atinge de mine si de noi.Am fost noi pentru ceva timp, pierdut degeaba, si nu mai pot spune azi nimic, nu mai astept si nu mai sunt.Am fost in iad si in rai deopotriva si nimeni nu a stiut si acolo tot pe tine te-am iubit desi tu nu erai.Asteptam apusul in fiecare seara sa mai treaca o zi sa te uit dar sufletul tau salasluia in mine si nu voia sa plece. Te-am gonit cu lacrimi in ochi.Plangeam amar...si ce? Tu nu erai acolo.
Acum suntem ca doi straini, ne vedem ca la piata, ne nusuntem noi ca de obicei,ne nuneatingem dupa ranile care au cazut peste aripi;enoastre cu care zburam. Am ramas fara aripi pentru un simplu nu, un simplu da.
Am cazut pana la marginea mortii. Mai ramanea sa o intalnesc ca atare sa ii arunc o manusa si sa o provoc.Te-am cautat peste tot,pe unde puteam sa ajung si nu erai, nu zambeai, nu stateai, nu erai fiinta.Te-am iubit cu fiecare celula si atom pe care mi l-a dat natura si fiecare te astepta sa vii sa fim , sa fii , sa SUNT, sa ma adapi cu gura si cu trupul tau.
Ma vad prin locuri goale, colorate, cu oamnei, neoameni, in care nu te gasesc si nu o sa te regasesc vreodata.Si aici nici Dumnezeu nu se poate baga la mijloc caci ne-a facut la fel si deopotriva diferiti,apropiati si nenecesari unul altuia.Cat a fost , a fost rai, acum e un soi de iad din care ma chinui sa ies, sau poate e pe dos, poate sunt in rai...
Finalitatile noastre sunt contradictorii si se completeaza uneori pana la neintelegerea faptelor si cu toate astea ....sufletul meu plange dupa acel paste stingher, acele atingeri si vorbe.
Dintre toate clipele mele au FOST doar acelea in care te vedeam si te auzeam pe tine desi cu spaima uneori.Au fost doar acelea in care te-am iubit, te-am adorat, ti-am sarutat trupul si te-am strans in brate.
Sa nu uiti vreodata ca te-am iubit.

ultimul si cel din urma

De ce nu esti aici , acum,
Sa facem trandafirii scrum?

De ce nu vii cu ai tai crini,
S-aduni rasuflul meu din spini?

De ce ma lasi sa ratacesc ,
Privirea ta sa o gonesc?

Mi-e dor de tine ca de apa,
Imi esti la groapa alta sapa,
Un soi de moarte pentru lut,
Iubire ...dar fara sarut.

Ce vrei sa-ti spun ca sa alegi
Ca sa-telegi , sa vezi, sa crezi?
Sunt doar o palma de pamant,
Un umar bland,un nou mormant.

Te-ascult incet, te-aud soptind
Sa vrea sa te prefac Fiind,
Sa iau un fir de par de-al tau,
Si sa ma joc de-a Dumnezeu.

Si hai interpreteaza iar,
Un gand sa te aud macar.


Voiam sa te privesc cum dormi,
S-aud cuvantul cum il sorbi,
Sa te alint asa cum simt:
Un inger, aripi de argint.

Si daca nici acest Cuvant
Nu il pricepi, ma fac pamant,
Nu mai vorbesc si nici mai tac,
Voi creste-n pantece copac,
Ce sa adie cand e ploaie
Si ramurile sa se-ndoaie.

niciodata

Stii, ascult de multa vreme acea melodie care o ascultam departe de casa la vreo 2000 km acum un an si imi aduc aminte de toate acele zile si nopti, de acelea in care erai langa mine si sarbatoream singur , toate acele luni, clipe,ani, decenii in care te asteptasem.
Si acum in prag de iarna imi amintesc de toate, de acele clipe pierdute degeaba, de acele cuvinte, de acele imbratisari, de clipele acelea in care iubeam sa te urasc caci tu ma urai ca te iubesc.
Imi amintesc toate acele vorbe, dimineti cu buzele tale, cu oameni noi, si locul acela din care nu as fi vrut sa mai plec vreodata, clipele in care iti veneram fiecare por, si te priveam ca pe o zeita venita de departe.
Nu a fost sa fie sa te am sa ma ai, sa ne unim intr-o singura clipa.Si pentru asta ii spun domnului tau ca ii multumesc. Nu stiu ce ma apuca cateodata dorurile de tine dar imi trece a doua zi.Cateodata trist, cateodata multumit doar ca esti.
As fi vrut doar sa vezi ce e in sufletul meu atunci.Acum nu mai e nimic...pulbere si cenusa pe care o tot arunc in foc sa arda.S-a stins totul insa cateodata se mai vede un fum din care mai trag o fereastra sa o deschid. Sincer, as fi vrut ca El sa nu te nasca , sa imi fii mie povara grea, gand de seara atatea luni si clipe. A trecut timpul si nu mai astept nimic.Chiar nimic.Nu mai vreau si nu mai am putinta sa te ascult.Imi amintesc fiecare piatra pe care am pasit sa te aud, fiecare vorba si fiecare gand al tau.
Poate ne lipseste rabdarea la toti. Acum e tarziu.prea tarziu sa mai pot.
Imi amintesc acel aer, luminile, pozele, ciocolata, statuile, si cartofi tai prajiti, mainile tale, tonul tau, emotiile, respiratia ta. Nu stiam ca poate uneori sa doara asa, asa cum a durut si acum nu mai doare deloc si nici ce a fost dupa tine nu mai doare, deloc. Ii voi iubi pe oameni cat voi trai , pana ma voi sfarsi si imi voi da ultima suflare care e aproape.

Nu trebuia sa se intample.....

NU trebuia sa se intample ,
Sa cad din nou pierdut in vis
Si nici sa arda a mele tample
Izbindu-ma de un abis.

Nu trebuia sa-mi calci pamantul,
Ivindu-te sa te intampli,
Sub pasul tau de ceara moale
Sa infloreaca-n crini toti campii.

Nu am vazut atata mare,
In nici un ochi de pe pamant,
Si n-am simtit atata sare
Pe usa mea de la mormant.

Nu trebuia sa sa-mi fii in vise,
Tristetea mea , tu gandul meu,
As vrea sa uiti putine clipe
As vrea sa uit sa mai fiu eu.


Cuvintele se lasa-n mine ,
Nu vor sa iasa ,sa te nasc,
Sa zaci in palma mea ce tine,
Un infinit cam nefiresc.

Eu voi pleca din tarmul fraged,
Si drumu-l fac in spate iar,
Sa nu fii trista caci se cerne,
Un chip ce l-am zidit cu drag.

De te-ai fi dat cu totul, totusi,
N-as fi putut sa zamislesc
Un chip, un ochi, o mana amara,
pe care doar por s-o doresc.

Si toate astea fiind zise,
Cuvintele se-opresc acum
La acea frunza din cenusa ,
Un mod ciudat de-a zice scrum.

A aparut asa dintr-o data , ca un inger , ca o floare de primavara, repede, frumoasa, calda.
A aparut asa ca un hot, intrand prin efractie in cele mai salasluite si adanci ganduri si temeri.
A aparut asa dintr-o data sa ma faca din nou copil sa inteleg bucuria, tristetea, zambetul acela pur de care uitasem, sa ma invete iertarea si ruga.
A aparut asa intr-o doara la marginea toamnei mele de suflet sa ma faca sa ma intreb din nou de ce e toamna, de ce vine iarna.
Ai aparut ca un miros imbatator, ca un parfum pe care il uitasem si de care ma bucur desi privirea ta se lasa greu vazuta si greu auzita.
Ai venit ca un crin care infloreste campii si poti muri de mirosul lor daca nu esti atent.
Ai venit sa imi saturi setea si somnul.
Ai venit de departe desi undeva ne-am mai vazut si am mai fost impreuna pentru cateva vesnicii, doar cateva si probabil pentru una de acum inainte.
Ai ajuns de departe sa te odihnesti la capataiul sufletului meu, obosita dupa drum lung.
Te-am primit la inceputul gandurilor si la capatul degetelor ca pe un nor care aduce ploaie pe vreme secetoasa.
Pentru mine piesa e gata, se trage cortina, astept aplauzele si sunt destule.Si nu mai pot spune nimic, caci rolul meu se sfarseste aici, alta piesa, alt regizor,alti actori.
Te-am asteptat atata cat timp cat timpul mi-a dat si stiu ca erai undeva la capatul zorilor, undeva unde dimineata se ingana cu noaptea, imbracata in alb, privindu-ma de departe.
Acum sunt aici atat de departe si atat de aproape ca nici palmele mele nu mai inteleg.
In ochii tai am gasit o lume plina, completa, copilareasca, matura deopotriva.
Si atunci...Dumnezeu a coborat incet din icoana langa mine, pe nesimtite soptindu-mi ceva la ureche. L-am privit uimit insa El imi zambea mangaindu-ma pe crestet ca pe un fiu.

mai mult ca oricand

Mai mult ca oricand sa fi vrut sa te aud cum soptesti,cum apari printre frunzele unei toamne tarzii, pierdute in noiembrie.
Mai mult ca oricand as fi vrut sa te intind din nou dezbracata in patul patimilor, sa iti sarut trupul de la degete pana la tample , sanul tau dulce , coapsa, pantecele, spatele, mainile tale mici, ochii....o mare de saruturi sarate de atata truda, sa te ador cu fiecare clipa ce trece si sa blastam pe oricine ca nu e de ajuns o viata sa invat sa te iubesc.
Mai mult ca oricand as fi vrut sa ma petreci inlauntrul tau asa cum o faceam cand ne iubeam ca doi nebuni si eram de fapt unul nu doi, cand mainile noastre se cautau una pe cealalta prin asternuturi ude, la lumina lumanarilor si a intunericului ce salasluia peste noi sa ne ascunda.
Mai mult ca oricand iti caut trupul, si sufletul ca pe un lucru tainic.
Mai mult ca oricand imi amintesc de tot ce a fost, de acele drumuri, spaime, saruturi patimase, de care nu voi scapa, ca un condamnat la moarte, de camera aceea in care am invatat sa iubesc.
Mai mult ca oricand as fi vrut sa invat iubirea, iertarea, deznadejdea, suferinta, frica, de la tine.
Mai mult ca oricand as fi vrut sa nu ma fi nascut sa te cunosc asa frageda cum esti.
Mai mult ca oricand as fi vrut sa invat sa uit, sa invat sa mor de la tine.
Mai mult ca oricand as fi vrut sa nu fi fost.

o noapte de toamna

Nu...cu siguranta nu trebuie sa ma mai indragostesc din nou, de ochi, de maini de EA. Si chiar de ar fi sa ma izbeasca cu privirea, cu gandul, cu mana...Cu siguranta nu. Si chiar daca mainile striga si ochii striga si orbesc, chiar daca vorbele ma napustesc ore in sir, chiar daca totul e altfel.Chiar daca sufletul bantuie si ma cheama inaintea ei,chiar daca ...orice, chiar daca....Si ma vei intreba de ce ca de obicei si raspunsuri nu am azi , asa ca nu intreba desi esti alta, desi te ascunzi,desi zambesti, desi esti trista si mai mult zambet nu am vazut nicicand pe fata vreunui om si nici asa priviri, desi plangi si razi in acelasi timp, desi nu e nevoie de vorbe, caci ne stiam de o vesnicie.
Nu cred ca mai poat simti din nou asa cum am mai simtit, nu mai pot iubi, sau deschide fereastra sa mai vad pasarile zburand printre corzile chitarii mele.Nu mai pot auzi vorbele, canta sunetele care te-au cunoscut de curand , schimbata de cum ai fost ianainte. Nu mai pot iubi decat daca ma inveti sa mai iubesc, nu mai pot spune versul decat daca ma vei invata din nou poemul,litera, semnul , numarul,punctul.
Nu cred ca voi mai invata sa plang decat daca voi invata de la tine alt plans, nu cred ca voi mai crede decat daca voi invata de la tine alt Dumnezeu. Si mai presus, nu cred ca voi mai muri decat daca voi invata de la tine sa mor din nou, asa cum am mai murit si am inviat...

lorem ipsum

Abia iesisem de pe usa apartamentului sau si m-au bufnit lacrimile.Am asezat ochelarii pe ochi sa nu se vada si am pasit pe aceleasi drumuri pe care odata ne tineam amandoi de maini , de amandoua, si ne sarutam ca doi nebuni. Eram ca Faust, pierdut in propriul sau timp, la o mie de ani lumina distanta in acelasi loc... cautandu-si sufletul vandut.Incercam sa nu vorbesc, sa nu strivesc sarutul tau pus asa prieteneste pe buzele mele..
Si cadeau lacrimi si simteam in acelasi timp compasiune, dor, intelegere, teama, zgomot.Te vedeam cu gesticulai si iti auzeam vocea aceea de copil si parca sufletul se ridica in aer sa te mai auda si de le fereastra caci era pentru prima oara cand intelesesem DE CE, era pentru prima oara cand intelegeam ca s-a intamplat si ca vom ramane asa, intr-o doara ca doua rani deschise una spre cealalta si ca doar durerea si bisturiul ma leaga de tine.Si imi treceau prin fata ca un film toate noptile acelea in care ne iubeam pana in zori sa cadem franti, si diminetile pline de soare in care ma bucuram ca esti, ca existi , ca m-am nascut sa te intalnesc.Imi aminteam fiecare somn si fiecare sarut, fiecare strop de sudoare ce cadea de pe mine, fiecare sarut, fiecare atingere, fiecare centimetru al pielii tale masurat cu buzele mele, fiecare lumanare aprinsa,fiecare tipat al tau,clipele acelea cand adormeam goi si imbratisati pana a doua zi la amiazi, cand ma inveleam cu bratele tale ca si cu o patura si sanul tau imi era perna dulce pe care visam ca Raiul e pe undeva pe aproape, chiar daca vantul de afara gemea turbat sa intre sa ne infrigureze...Imi aminteam totul si ma vedeam ca la teatru, jucand o piesa destul de proasta in care regizorul nu prea dadea indicatii, lasandu-ne de capul nostru, "sa va judece publicul"... tot spunea.
Atat de aproape si totusi atat de departe, atat de calda si totusi atat de rece, si eu atat de nebun si de ratacit pe drumurile mele,atat de intelegator si de refractar deopotriva, in toata aceasta dezolanta priveliste, ma regaseam pe mine mai mare, mai carunt, mai altfel.

Stii, ma intrebam ...asa intr-o doara, cat poate de mult un om sa cada, sa greseasca , sa fie blamat, scuipat si aruncat la pamant si in comparatie cu asta cat de mult putem ierta, accepta, iubi, strange in bratele ochilor nostri plansi pe cel ce a gresit sau poate nu. Imi amintesc cum ai fugit acasa sa vorbim si imi spuneai ca ai transpirat alergand, toate clipele alea cand tipam unul dupa altul intre imbratisari si saruturi in care porii nostri se contopeau si faceam dragoste cu fiecare celula pe care ne-a dat-o Dumnezeu, cand ochii nostri alergau in perechi una dupa alta pe strada mantuleasa, plina de mister si spirit des ca norii toamna , cand m-ai asteptat seara la autogara, si vazandu-te privirea mi-a cazut in pamant de patima si emotie, sau seara in care ne-am cunoscut, asa plina de emotii cu cer senin, si o luna prin care Dumnezeu imi soptea despre tine sau clipa in care ma asteptai in gara din cluj si te-am atins pentru prima oara si am mirosit palmele tale umede. Si iata ca acum nu ne mai putem vorbi si suntem ca doi copii aruncati la capetele infinitatii care se mai intalnesc cateodata in punctul zero de pe axa sa mai povesteasca ca si cum dumnezeu s-ar fi pus in calea lor sa le strice castelul de nisip facut in bataia valurilor. Dar poate , intr-o zi cand se va intoarce simultan cu fata la amandoi ne va lega mainile pe veci pana dupa viata si dupa moartea si dupa moartea cea finala de dupa moartea aceea decare ne temem cu totii. Te voi astepta pana cand moartea ma va lua dintre toti , voi astepta sa imi ceri sufletul in palma ta , atunci umede de dor, sa raman al tau, sa mor mangaiat de tine privind spre cer spunandu-ti ca te iubesc cum nu am mai iubit si nu a mai iubit nimeni, sa parasesc trupul meu si suflul meu sa iti curga printre palme, sa te sarute, fara sa stii, sa iti stearga ultimele lacrimi.
Te voi astepta pentru totdeauna, te voi iubi infinit, acolo unde esti, la capatul celalalt de infinit, intorcandu-ma mereu spre tine, tinandu-te de maini si de buze, strangandu-te in brate cu fiecare rasuflare....
Cere doar sufletul meu si e al tau , pentru vecie.

quyama

Am povestit cu un prieten bun si drag intr-o seara, acel gen de prieten care are sufletul acela pur, neincarcat si simplu. Da , asta e cuvantul : simplu.Imi povestea de sotia sa care are cateva probleme de sanatate si imi marturisea cu o sinceritate debordanta ce facuse si prin cate a trecut.Mi-a zis: stii, profesore, intotdeauna spunem, daca celalalt are probleme, ca el e singura cauza a problemelor lui, insa ma gandesc ca actiunile si faptele mele au contribuit mult la starea ei, adica nu e ea singura vinovata.Si am auzit , domnul fie laudat din gurile multora : tu esti cel ce te poti ajuta, tu esti singurul responsabil pentru ce ai facut, doar tu poti face asta...
Ma intreb atunci de ce suntem legati si ne iubim, ne apreciem si facem asertiuni la persoana celuilalt daca fiecare e responsabil doar de faptele sale. E absurd.Suntem unii pentru ceilalti, si nu doar pentru noi. Asa ca , inainte de a spune tu esti responsabil te poti intreba daca nu e doar partial.

Acel timp e atat de aproape

Fie cum o fi , uneori se intampla sa vedem acele lucruri dinspre sfarsit, de care ne apropiem fiecare.E ca si cum ai primi de stire ca vine seara sau dimineata sau un musafir. Nu stim niciodata cum e de fapt si fiecare stie doar o singura data fara putinta de a impartasi cu ceilalti ce se intampla cu el.
Fie cum o fi ceea ce numim viata e plina doar de decizii si niciodata nu facem ce ar fi bine sau rau sau ce ar trebui. Facem doar ceea ce facem pe moment, fara nimic altceva, fara a ne indoi reactionam si asta e o consecinta a faptului ca timpul ne rapeste cu totul in a face.In conditii de circumstanta stim toti ce e bine si ce e rau desi nu exista decat cuvinte carora le dam sens. Am putea conota acestor lucruri sau macar asigna o notiune mult vehaiculata numita pe larg destin insa nu vom face asta spre a nu rapi insemnatatea si intelesul ei in constientul comun si in istorie.
Cand se apropie asfintitul stim cu siguranta ca lumina se stinge incet pentru a face loc intunericului.Asa simt acum ca se arata un bun prieten care e pe cale sa vina, a pornit la drum sa ma ia cu el undeva unde timpul si spatiul se intretatie cu nesat.
te astept cu nesat si fara teama de aceasta data bun prieten. Cu siguranta ce voi lasa in urma va fi dat uitarii . Cand vor veni ploile vom fi impreuna sa vedem ce a fost cu folos si ce nu , drag prieten de care nu ma mai tem.
Voi lasa in urma tot ce ma leaga de lumea asta amara, tot ce ma trage spre pamant in care ma voi intoarce ca toti ceilalti cu parerea de rau ca nu am putut sa le spun cat de apropiat imi vei fi.
Va imbratisez pe toti cu drag, acel drag de dinainte de a ma sui in tren pentru o lunga plecare.

scrisoare de departe de cei vii

Scalambe doruri de tine, de tot timpul care a trecut, a trecut. Am vazut pe cineva care purta aceeasi bratara verde din lemn si mi-am amintit de rasul tau si de bratele tale.
Scalambe doruri ma pustiesc si imi fura trupul si sufletul amarnic de parca raman altcineva.
Imi vad mainile , le aud parca si imi soptesc de ce nu pot sa iti tina mainile.Trec pe aceleasi drumuri pe unde am fost ,pe unde te-ai impiedicat uitandu-te dupa un pisic, pe unde am ras si pe care imi povesteai parca pentru prima oara totul.Am avut timp sa povestesc si nu am povestit cu nimeni si nimeni nu stie ce am trait, o moarte, o viata, o nastere, o pustiire, o experienta....
Scalambe doruri, vise in care apari ca un hot sa imi furi somnul si visele...
Scalambe doruri careimi amintesc ca am asteptat atat sa ma nasc sa te intalnesc sa iti spun, sa iti soptesc, sa te ador, sa te sorb, sa te floare, sa te camp, sa te nor, sa te ploaie, sa te vant, sa te Dumnezeu, sa fiu, sa fii.
Scalambe doruri de tine, de ochi, de mana, de san, de suflu, de lacrima ta.
Scalambe doruri de Dumnezeu pe care il tot rog in van si nu aude, e surd.
Scalambe zile si nopti nedormite prin gari triste in care ma gandeam la tine si te chemam.
Scalambe lacrimi secate in strafundul sufletului pana seaca tot si nu mai pot plange.
Scalamb telefon la care nu am raspuns dupa toate durerile fizice si launtrice , si noptile , dupa tot ce am pierdut sau am castigat.
Scalamba iubire si durere a ta pe care o ai pentru mine...
Iti amintesti de acel bistro vienez?