NU VA GRABITI, NU VA GRABITI...AJUNGEM TOTI...

miercuri, 30 noiembrie 2011

IMPOSIBILA LIBERTATE DE A FI ATEU

Poate chiar ai crezut ca nu a durut nici o clipa si ca in tot timpul asta am fost un altul dar nu e asa, nu sunt decat un om care vine sa aduca uneori speranta peste morti si peste vii si nu vreau sa ma mai rastignesti o data.M-ai rastignit si fiecare cui pe care strapungea palmele mele durea. Ultimul si cel mai dureros a fost cuiul ce imi strapungea coasta , caci nu ai avut mila sa ma strapungi cu lancea nic cu sulita. Si cuiul ala a ramas acolo, de el am murit atatea luni, trei la numar, si el m-a inviat cand din intunericul sufletului meu cazut inauntru a aparut undeva o raza de lumina stiind ca cineva e langa mine. La ce folos atunci acele vorbe si fapte aruncate in vantul DEGEABA-ului? La ce folos atata patima si sarut pana la carne , pana la os? La ce folos? Nu e in van totul caci eu hranesc si cainele si stapanul, si dusmanul si fiara si pe cel fara demnitatea de a se numi om printre oameni. Nu mai avem legi si nici principii? Ce ne trebuie atata timp cat le asteptam de la altii? Ne laudam cu marinimia noastra si cat ajutor au ceilalti de la noi, cand de fapt suntem cei mai egoisti cu putinta, dar nu uita : e in firea lucrurilor. Atat mai avem sa devenim dumnezei, sa calcam firea lucrurilor si sa mergem pana la capat, pana la moarte.......

duminică, 27 noiembrie 2011

nu

Nu te mai vreau sa te aud, nu te mai vreau sa te vad, sa te simt, sa te am . Mi-e mai bine singur printre spinii mei, printre diminetile mele singur, printre paharele mere de bere si de cafea, liber , fara incurcaturi, fara tremur ca nu ma poti iubi sau ca vreodata ma vei parasi. Sa nu mai stam la aceeasi cafea, la acelasi ceai, la aceeasi masa sa iti spun cuvantul dor, noapte sau zi. Mi-e bine singur , asa cum sunt, impatimit, slab , puternic de tine, indragostit pana peste cap de ochii tai, lasa, e mai bine asa.Ai fost iubire , ai fost vis dar ai fost. Atat. E un mod de a spune lucrurilor pe nume , e un mod de a regasi realitatea si de a ne regasi asa cum suntem nu cum am fi vrut sa fim . Am uitat noptile acelea de vise, de nesomn, de ganduri, am uitat tot, desi te mint acum.

vineri, 25 noiembrie 2011

voua, doar voua, ei , doar ei

voua celor ce stiti sa dati cu piatra cu vorba , cu pistolul , cu sageata , va darui in descindere o perna , caci moartea voastra e ... eterna. nu ma mai biciuiti cu biciul , nu ma mai tundeti drept cu briciul , caci judecata voastra sincer.... pute si sufletele voastre sunt urate. voi cumparati prea lesne un om de pe pamant, il investiti cu slava si-apoi il faceti sfant ii lingeti talpile si mainile si fata si pe din dos ii pregatiti si groapa. rusine voua celor care nu vreti sa iubiti dar stiti din nastere fatarnici cum sa fiti ati fi in stare sa-i devorati fiinta starpind in calea lui chiar si dorinta, punandu-l in icoana , rastignindu-l, il faceti una cu fiindul, un dumnezeu iesit din coapse de copila , il venerati taindu-l fara mila, si tie celei ce m-ai adorat si-n patul tau pe frunte m-ai scuipat m-ai lepadat ca pe o carpa rupta, sa-ti fie inima de patimi supta.... si pantecele tau ce zamislit-a prunc, sa-ti fie streang, abis sau deal abrupt, in gura ta impotmoleasca-se cuvantul, si ciorile sa iti vegheze-n zi mormantul' iar sangele ce-ti curge printre vine sa se prefaca in lacrimi pentru mine. sa-ti sece ochii, uterul si soapta blestem sa ai sa nu poti sa-ti sapi groapa. si noptile acelea de minciuna cand pretindeai ca esti cea buna, si te-am crezut ca un copil tampit, sa-ti stea in usa ca un bun-venit.

joi, 24 noiembrie 2011

cunoastere persuasiva

Te-am cunoscut mai mult azi ca oricand din literele tale, din dorul tau, din mania ta.Pastreaz-o, mania pentru cand va trebui sa te lupti cu mine sa ma salvezi, sa ma aduci pe drumul tau. Pastreaza mustrarea pentru maine si pentru toata viata caci eu stiu sa iubesc din tot sufletul, din tot sufletul tau si al meu si pot duce poveri. Am intalnit un inger si sunt fericit , un inger pe care il visez si care ma tine in brate si in visele mele.Acum stiu de ce mi-e dor: de eternitate, blandete, candoare, sinceritate, adevar. Uneori mi-e sete de tine. Si ochii tai sunt apa mea vie.... Timpul insa , timpul ne condamna la batranete, la trecere. Nu il lasa, tu cea care stii taina lui....

vineri, 18 noiembrie 2011

lorem ipsum

Am ajuns sa nu ne mai vorbim, sa nu ne mai auzim dupa cat te-am iubit si te-am sarutat, cat te-am visat si te-am acoperit cu mainile mele.
Si iata , ca am ajuns , am sfarsit, totul, ca sa luam de la inceput totul.

M-am imbolnavit de tine si nu mai pot vorbi, tusesc cuvintele care te adora si vor sa te adune.

Imi pare rau,as vrea inapoi toate cuvintele care te-au rasfatat, te-au mangaiat, le vreau inapoi...

miercuri, 16 noiembrie 2011

Iubito, câta lume între noi
Numaratori de ploi din doi în doi
Si dintr-un ochi de dor necunoscut,
Câte zapezi pe buze ne-au crescut...
Asculta-ma si lasa-ma sa strig
Mi-e frica de-ntuneric si de frig
Si nu mai vreau sa stiu pâna la sfârsit
Cine-a iubit frumos, cine-a gresit
Cine-a facut spre noapte primul pas
Cine-a plecat din joc, cine-a ramas
Cine si-a smuls peretii rând pe rând
Cine s-a-ntors mereu cu ziua-n gând
Cine a pierdut si cine a câstigat
De toate înlantuit sau dezlegat
Cine-a crezut mai mult în celalalt
Sub cerul prea strain si prea înalt
Când am sa uit cum suna glasul tau,
Decât tacerea, ce-mi va fi mai rau
Si cum sa pot sub stele înnopta
Când nu mai simt ce-nseamna umbra ta?
Numaratori de ploi din doi în doi
Iubito, câta lume între noi.

dor

Imi lipsesti si ma respingi

nu mai gandi asa mult

It ain't no use to sit and wonder why, babe
It don't matter, anyhow
And it ain't no use to sit and wonder why, babe
If you don't know by now
When your rooster crows at the breaks of dawn
Look out your window and I'll be gone
You're the reason I'm traveling on
Don't think twice, it's all right.

It ain't no use in turning on your light, babe
That light I never knowed
And it ain't no use in turning on your light, babe
I'm on the dark side of the road
But I wish there was somethin' you would do or say
To try and make me change my mind and stay
We never did too much talking anyway
So don't think twice, it's all right.

It ain't no use in calling out my name,
Like you never done before
It ain't no use in calling out my name,
I can't hear you any more
I'm a-thinking and a-wond'rin' walking down the road
I once loved a woman, a child I'm told
I give her my heart but she wanted my soul
Don't think twice, it's all right.

So long honey, babe
Where I'm bound, I can't tell
Goodbye's too good a word, babe
So I'll just say fare thee well
I ain't saying you treated me unkind
You could have done better but I don't mind
You just kinda wasted my precious time
But don't think twice, it's all right.

duminică, 13 noiembrie 2011

te-am iubit ca un copil, sa nu uiti...

D'accord, il existait
D'autres façons de se quitter
Quelques éclats de verre
Auraient peut-ítre pu nous aider
Dans ce silence amer
J'ai décidé de pardonner
Les erreurs qu'on peut faire
à trop s'aimer

D'accord souvent la petite fille
En moi souvent te réclamait
Presque comme une mère
Tu me bordais, me protégeais
Je t'ai volé ce sang
Qu'on aurait pas dû partager
à bout de mots, de ríves
Je vais crier

Je t'aime, je t'aime
Comme un fou, comme un soldat
Comme une star de cinéma
Je t'aime, je t'aime
Comme un loup, comme un roi
Comme un homme que je ne suis pas
Tu vois, je t'aime comme ça

D'accord, je t'ai confié
Tous mes sourires, tous mes secrets
Míme ceux, dont seul un frère
Est le gardien inavoué
Dans cette maison de pierre
Satan nous regardait danser
J'ai tant voulu la guerre
De corps qui se faisaient la paix

Je t'aime, je t'aime
Comme un fou comme un soldat
Comme une star de cinéma
Je t'aime, je t'aime, je t'aime, je t'aime, je t'aime, je t'aime
Comme un loup, comme un roi
Comme un homme que je ne suis pas
Tu vois, je t'aime comme ça
Tu vois je t'aime comme ca.



Te rog sa nu uiti vreodata asta, am fost ca doi copii care cautam infinitul si casa din povesti, pana ce sufletele noastre s-au pustiit adanc , pana la Dumnezeu, pana la Satan, pana unde mintea nu poate ajunge, numai visul si inchipuirea.Mi-e dor de tine , si ce daca...imi amintesc fiecare clipa pe care am divizat-o in mii de parti sa te am mai mult, ca un lacom, ca un nesatul de tine, de trupul tau, de vorba ta.Am ars complet pana aproape de plecarea mea desi nu ai stiut, am cazut pana la fundul prapastiei si acolo tot pe tine te cautam, acolo unde Dumnezeu nu era si nu se putea atinge de mine si de noi.Am fost noi pentru ceva timp, pierdut degeaba, si nu mai pot spune azi nimic, nu mai astept si nu mai sunt.Am fost in iad si in rai deopotriva si nimeni nu a stiut si acolo tot pe tine te-am iubit desi tu nu erai.Asteptam apusul in fiecare seara sa mai treaca o zi sa te uit dar sufletul tau salasluia in mine si nu voia sa plece. Te-am gonit cu lacrimi in ochi.Plangeam amar...si ce? Tu nu erai acolo.
Acum suntem ca doi straini, ne vedem ca la piata, ne nusuntem noi ca de obicei,ne nuneatingem dupa ranile care au cazut peste aripi;enoastre cu care zburam. Am ramas fara aripi pentru un simplu nu, un simplu da.
Am cazut pana la marginea mortii. Mai ramanea sa o intalnesc ca atare sa ii arunc o manusa si sa o provoc.Te-am cautat peste tot,pe unde puteam sa ajung si nu erai, nu zambeai, nu stateai, nu erai fiinta.Te-am iubit cu fiecare celula si atom pe care mi l-a dat natura si fiecare te astepta sa vii sa fim , sa fii , sa SUNT, sa ma adapi cu gura si cu trupul tau.
Ma vad prin locuri goale, colorate, cu oamnei, neoameni, in care nu te gasesc si nu o sa te regasesc vreodata.Si aici nici Dumnezeu nu se poate baga la mijloc caci ne-a facut la fel si deopotriva diferiti,apropiati si nenecesari unul altuia.Cat a fost , a fost rai, acum e un soi de iad din care ma chinui sa ies, sau poate e pe dos, poate sunt in rai...
Finalitatile noastre sunt contradictorii si se completeaza uneori pana la neintelegerea faptelor si cu toate astea ....sufletul meu plange dupa acel paste stingher, acele atingeri si vorbe.
Dintre toate clipele mele au FOST doar acelea in care te vedeam si te auzeam pe tine desi cu spaima uneori.Au fost doar acelea in care te-am iubit, te-am adorat, ti-am sarutat trupul si te-am strans in brate.
Sa nu uiti vreodata ca te-am iubit.

ultimul si cel din urma

De ce nu esti aici , acum,
Sa facem trandafirii scrum?

De ce nu vii cu ai tai crini,
S-aduni rasuflul meu din spini?

De ce ma lasi sa ratacesc ,
Privirea ta sa o gonesc?

Mi-e dor de tine ca de apa,
Imi esti la groapa alta sapa,
Un soi de moarte pentru lut,
Iubire ...dar fara sarut.

Ce vrei sa-ti spun ca sa alegi
Ca sa-telegi , sa vezi, sa crezi?
Sunt doar o palma de pamant,
Un umar bland,un nou mormant.

Te-ascult incet, te-aud soptind
Sa vrea sa te prefac Fiind,
Sa iau un fir de par de-al tau,
Si sa ma joc de-a Dumnezeu.

Si hai interpreteaza iar,
Un gand sa te aud macar.


Voiam sa te privesc cum dormi,
S-aud cuvantul cum il sorbi,
Sa te alint asa cum simt:
Un inger, aripi de argint.

Si daca nici acest Cuvant
Nu il pricepi, ma fac pamant,
Nu mai vorbesc si nici mai tac,
Voi creste-n pantece copac,
Ce sa adie cand e ploaie
Si ramurile sa se-ndoaie.

sâmbătă, 12 noiembrie 2011

niciodata

Stii, ascult de multa vreme acea melodie care o ascultam departe de casa la vreo 2000 km acum un an si imi aduc aminte de toate acele zile si nopti, de acelea in care erai langa mine si sarbatoream singur , toate acele luni, clipe,ani, decenii in care te asteptasem.
Si acum in prag de iarna imi amintesc de toate, de acele clipe pierdute degeaba, de acele cuvinte, de acele imbratisari, de clipele acelea in care iubeam sa te urasc caci tu ma urai ca te iubesc.
Imi amintesc toate acele vorbe, dimineti cu buzele tale, cu oameni noi, si locul acela din care nu as fi vrut sa mai plec vreodata, clipele in care iti veneram fiecare por, si te priveam ca pe o zeita venita de departe.
Nu a fost sa fie sa te am sa ma ai, sa ne unim intr-o singura clipa.Si pentru asta ii spun domnului tau ca ii multumesc. Nu stiu ce ma apuca cateodata dorurile de tine dar imi trece a doua zi.Cateodata trist, cateodata multumit doar ca esti.
As fi vrut doar sa vezi ce e in sufletul meu atunci.Acum nu mai e nimic...pulbere si cenusa pe care o tot arunc in foc sa arda.S-a stins totul insa cateodata se mai vede un fum din care mai trag o fereastra sa o deschid. Sincer, as fi vrut ca El sa nu te nasca , sa imi fii mie povara grea, gand de seara atatea luni si clipe. A trecut timpul si nu mai astept nimic.Chiar nimic.Nu mai vreau si nu mai am putinta sa te ascult.Imi amintesc fiecare piatra pe care am pasit sa te aud, fiecare vorba si fiecare gand al tau.
Poate ne lipseste rabdarea la toti. Acum e tarziu.prea tarziu sa mai pot.
Imi amintesc acel aer, luminile, pozele, ciocolata, statuile, si cartofi tai prajiti, mainile tale, tonul tau, emotiile, respiratia ta. Nu stiam ca poate uneori sa doara asa, asa cum a durut si acum nu mai doare deloc si nici ce a fost dupa tine nu mai doare, deloc. Ii voi iubi pe oameni cat voi trai , pana ma voi sfarsi si imi voi da ultima suflare care e aproape.

Nu trebuia sa se intample.....

NU trebuia sa se intample ,
Sa cad din nou pierdut in vis
Si nici sa arda a mele tample
Izbindu-ma de un abis.

Nu trebuia sa-mi calci pamantul,
Ivindu-te sa te intampli,
Sub pasul tau de ceara moale
Sa infloreaca-n crini toti campii.

Nu am vazut atata mare,
In nici un ochi de pe pamant,
Si n-am simtit atata sare
Pe usa mea de la mormant.

Nu trebuia sa sa-mi fii in vise,
Tristetea mea , tu gandul meu,
As vrea sa uiti putine clipe
As vrea sa uit sa mai fiu eu.


Cuvintele se lasa-n mine ,
Nu vor sa iasa ,sa te nasc,
Sa zaci in palma mea ce tine,
Un infinit cam nefiresc.

Eu voi pleca din tarmul fraged,
Si drumu-l fac in spate iar,
Sa nu fii trista caci se cerne,
Un chip ce l-am zidit cu drag.

De te-ai fi dat cu totul, totusi,
N-as fi putut sa zamislesc
Un chip, un ochi, o mana amara,
pe care doar por s-o doresc.

Si toate astea fiind zise,
Cuvintele se-opresc acum
La acea frunza din cenusa ,
Un mod ciudat de-a zice scrum.

joi, 10 noiembrie 2011

A aparut asa dintr-o data , ca un inger , ca o floare de primavara, repede, frumoasa, calda.
A aparut asa ca un hot, intrand prin efractie in cele mai salasluite si adanci ganduri si temeri.
A aparut asa dintr-o data sa ma faca din nou copil sa inteleg bucuria, tristetea, zambetul acela pur de care uitasem, sa ma invete iertarea si ruga.
A aparut asa intr-o doara la marginea toamnei mele de suflet sa ma faca sa ma intreb din nou de ce e toamna, de ce vine iarna.
Ai aparut ca un miros imbatator, ca un parfum pe care il uitasem si de care ma bucur desi privirea ta se lasa greu vazuta si greu auzita.
Ai venit ca un crin care infloreste campii si poti muri de mirosul lor daca nu esti atent.
Ai venit sa imi saturi setea si somnul.
Ai venit de departe desi undeva ne-am mai vazut si am mai fost impreuna pentru cateva vesnicii, doar cateva si probabil pentru una de acum inainte.
Ai ajuns de departe sa te odihnesti la capataiul sufletului meu, obosita dupa drum lung.
Te-am primit la inceputul gandurilor si la capatul degetelor ca pe un nor care aduce ploaie pe vreme secetoasa.
Pentru mine piesa e gata, se trage cortina, astept aplauzele si sunt destule.Si nu mai pot spune nimic, caci rolul meu se sfarseste aici, alta piesa, alt regizor,alti actori.
Te-am asteptat atata cat timp cat timpul mi-a dat si stiu ca erai undeva la capatul zorilor, undeva unde dimineata se ingana cu noaptea, imbracata in alb, privindu-ma de departe.
Acum sunt aici atat de departe si atat de aproape ca nici palmele mele nu mai inteleg.
In ochii tai am gasit o lume plina, completa, copilareasca, matura deopotriva.
Si atunci...Dumnezeu a coborat incet din icoana langa mine, pe nesimtite soptindu-mi ceva la ureche. L-am privit uimit insa El imi zambea mangaindu-ma pe crestet ca pe un fiu.

marți, 8 noiembrie 2011

mai mult ca oricand

Mai mult ca oricand sa fi vrut sa te aud cum soptesti,cum apari printre frunzele unei toamne tarzii, pierdute in noiembrie.
Mai mult ca oricand as fi vrut sa te intind din nou dezbracata in patul patimilor, sa iti sarut trupul de la degete pana la tample , sanul tau dulce , coapsa, pantecele, spatele, mainile tale mici, ochii....o mare de saruturi sarate de atata truda, sa te ador cu fiecare clipa ce trece si sa blastam pe oricine ca nu e de ajuns o viata sa invat sa te iubesc.
Mai mult ca oricand as fi vrut sa ma petreci inlauntrul tau asa cum o faceam cand ne iubeam ca doi nebuni si eram de fapt unul nu doi, cand mainile noastre se cautau una pe cealalta prin asternuturi ude, la lumina lumanarilor si a intunericului ce salasluia peste noi sa ne ascunda.
Mai mult ca oricand iti caut trupul, si sufletul ca pe un lucru tainic.
Mai mult ca oricand imi amintesc de tot ce a fost, de acele drumuri, spaime, saruturi patimase, de care nu voi scapa, ca un condamnat la moarte, de camera aceea in care am invatat sa iubesc.
Mai mult ca oricand as fi vrut sa invat iubirea, iertarea, deznadejdea, suferinta, frica, de la tine.
Mai mult ca oricand as fi vrut sa nu ma fi nascut sa te cunosc asa frageda cum esti.
Mai mult ca oricand as fi vrut sa invat sa uit, sa invat sa mor de la tine.
Mai mult ca oricand as fi vrut sa nu fi fost.

duminică, 6 noiembrie 2011

o noapte de toamna

Nu...cu siguranta nu trebuie sa ma mai indragostesc din nou, de ochi, de maini de EA. Si chiar de ar fi sa ma izbeasca cu privirea, cu gandul, cu mana...Cu siguranta nu. Si chiar daca mainile striga si ochii striga si orbesc, chiar daca vorbele ma napustesc ore in sir, chiar daca totul e altfel.Chiar daca sufletul bantuie si ma cheama inaintea ei,chiar daca ...orice, chiar daca....Si ma vei intreba de ce ca de obicei si raspunsuri nu am azi , asa ca nu intreba desi esti alta, desi te ascunzi,desi zambesti, desi esti trista si mai mult zambet nu am vazut nicicand pe fata vreunui om si nici asa priviri, desi plangi si razi in acelasi timp, desi nu e nevoie de vorbe, caci ne stiam de o vesnicie.
Nu cred ca mai poat simti din nou asa cum am mai simtit, nu mai pot iubi, sau deschide fereastra sa mai vad pasarile zburand printre corzile chitarii mele.Nu mai pot auzi vorbele, canta sunetele care te-au cunoscut de curand , schimbata de cum ai fost ianainte. Nu mai pot iubi decat daca ma inveti sa mai iubesc, nu mai pot spune versul decat daca ma vei invata din nou poemul,litera, semnul , numarul,punctul.
Nu cred ca voi mai invata sa plang decat daca voi invata de la tine alt plans, nu cred ca voi mai crede decat daca voi invata de la tine alt Dumnezeu. Si mai presus, nu cred ca voi mai muri decat daca voi invata de la tine sa mor din nou, asa cum am mai murit si am inviat...

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

lorem ipsum

Abia iesisem de pe usa apartamentului sau si m-au bufnit lacrimile.Am asezat ochelarii pe ochi sa nu se vada si am pasit pe aceleasi drumuri pe care odata ne tineam amandoi de maini , de amandoua, si ne sarutam ca doi nebuni. Eram ca Faust, pierdut in propriul sau timp, la o mie de ani lumina distanta in acelasi loc... cautandu-si sufletul vandut.Incercam sa nu vorbesc, sa nu strivesc sarutul tau pus asa prieteneste pe buzele mele..
Si cadeau lacrimi si simteam in acelasi timp compasiune, dor, intelegere, teama, zgomot.Te vedeam cu gesticulai si iti auzeam vocea aceea de copil si parca sufletul se ridica in aer sa te mai auda si de le fereastra caci era pentru prima oara cand intelesesem DE CE, era pentru prima oara cand intelegeam ca s-a intamplat si ca vom ramane asa, intr-o doara ca doua rani deschise una spre cealalta si ca doar durerea si bisturiul ma leaga de tine.Si imi treceau prin fata ca un film toate noptile acelea in care ne iubeam pana in zori sa cadem franti, si diminetile pline de soare in care ma bucuram ca esti, ca existi , ca m-am nascut sa te intalnesc.Imi aminteam fiecare somn si fiecare sarut, fiecare strop de sudoare ce cadea de pe mine, fiecare sarut, fiecare atingere, fiecare centimetru al pielii tale masurat cu buzele mele, fiecare lumanare aprinsa,fiecare tipat al tau,clipele acelea cand adormeam goi si imbratisati pana a doua zi la amiazi, cand ma inveleam cu bratele tale ca si cu o patura si sanul tau imi era perna dulce pe care visam ca Raiul e pe undeva pe aproape, chiar daca vantul de afara gemea turbat sa intre sa ne infrigureze...Imi aminteam totul si ma vedeam ca la teatru, jucand o piesa destul de proasta in care regizorul nu prea dadea indicatii, lasandu-ne de capul nostru, "sa va judece publicul"... tot spunea.
Atat de aproape si totusi atat de departe, atat de calda si totusi atat de rece, si eu atat de nebun si de ratacit pe drumurile mele,atat de intelegator si de refractar deopotriva, in toata aceasta dezolanta priveliste, ma regaseam pe mine mai mare, mai carunt, mai altfel.