NU VA GRABITI, NU VA GRABITI...AJUNGEM TOTI...

marți, 11 septembrie 2012

168

Ingenios, nu-i asa? 168...un numar care din pacate nu e prim dar in povestea asta nu conteaza daca e divizibil sau nu cu ceva, conteaza doar numarul in sine si ce semnifica el. Si pentru ca denotatia e atat de simpla, am pus in spatele lui o conotatie, un motiv pentru a nu incepe ce nu era de inceput daca nu trebuia sa inceapa. Cred ca m-am inselat de data asta sau si de data asta si stii de ce? Pentru ca marile asteptari, ale noastre, ale mele, ale tale, nu corespund biunivoc cu realitatea atat de simpla si de cruda. Am renuntat sa ma mai mint atunci cand m-am certat cu EL pentru prima oara. Uneori mi se pare ca se joaca cu viata si cu trairile noastre. Altceva nu stie sa faca decat sa arunce cu ziduri si ale naibii ziduri se infig adanc in pamant si sunt alunecoase ca sa nu te poti sui pe ele. Odata am sa ma cert de tot cu EL. Si atunci degeaba va mai arunca cu ziduri intre noi. Nu voi mai suferi de romantism (sic!) si nu ma voi mai imbata de vorbele tale. 168... e mare, mult, departe, lung. Insa relativ la adictia mea pentru respect se accepta cu toate riscurile asumate, cu riscul de a devenit mut pentru totdeauna.

duminică, 9 septembrie 2012

de tine, despre tine, laga tine, fara tine

Iti auzeam rasuflarea calda in umarul meu in timp ce ma sarutai. Era o lumina palida in camera si puteam sa iti vad ochii caprui si parul asa negru. Ma inveleam cu tine si iti sopteam intr-0 alta limba ca ma unesc cu tine. Simt cum imi curgi prin vene. Ma apropii sa te respir si patrund carnea ta moale. Tresari. Zvacnesti la fiecare atingere. Te incovoi ca un arc si spatele tau devine ispititor. Gleznele tale ma apasa pe spate primindu-ma iar si iar. Iti beau lacrimile si te adun in bratele mele, asa frageda si timida. Eram doar noi intr-o camera luminata suav. Era ca un rai, ca si cum edenul era in palmele mele si raul curgea prin amandoi unindu-ne. Ma simt murdar daca nu esti langa trupul meu. Nu ne-am mai jurat iubire, nu are rost,e tarziu, dar ne iubim ca doi nebuni, fara resentimente. Esti atat de ....a mea ca as putea jura ca esti un ochi al meu. Ne amestecam printre porii pielii si suntem asa departe unul de celalalt. Stii ca mi-e dor de tine. Mainile mele te-au sarutat de atatea ori. Te astept sa vii,sa ne vedem din nou in acea camera, sa bem whiski, sa te ador asa cum te-am adorat prima oara cand ma intrebai daca stiu ce vreau sa fac. Te vedeam plangand cand intram in tine. Te tineam in brate. Te astept sa vii in aceeasi camera de hotel.

sâmbătă, 1 septembrie 2012

atat de mult timp

Te asteptam infrigurat si am pasit in camera amandoi. Erau cearsafuri albe, doua. Iti priveam ochii cum ma intrebau, cum ma asteptau. Eram doar noi doi. Te-am sarutat si te-am lasat sa ma strangi in brate, sa ma saruti. Te-am intins pe patul care ne astepta. Te asteptam cum nu am mai asteptat pe cineva. Carnea ta ma innebunea. Te sarutam ca un corp care are un singur organ de simt: gura. Voiam sa iti sarut fiecare centimetru de piele si in acelasi timp sa iti spun cuvinte. Nu le-am putut face pe amandoua. Apoi am fost un singur trup. Intram in tine printre suspine si ochi franti pana ma striveai cu privirea si cu mainile tale mici care ma mangaiau ca un inger. Voiam sa raman in tine, pentru tine. As fi dormit impreunat cu tine asa cum am mai facut-o dar timpul era impotriva noastra. Te-am cuprins in palme cu toata fiinta mea si te mangaiam. Tu ma strangeai in brate. Imi era dor de tine in tine. Cuvintelele le uitasem la intrarea in camera. Uneori consider ca m-am nascut tarziu.

moarte

Esti atat de obisnuita dar cand vii rupi lanturile vietii, stii sa smulgi lacrimi si sa aduci durere, sa imbraci in doliu. Si totusi pentru ce? Esti mai fireasca decat viata si ne astepti pe toti, ne alini suferinta, ne iei dererea impartasind-o celorlalti. Cred ca plangem pentru ca nu intelegem. Si totusi tristetea si doliul fac parte din viata noastra. Daca nu am iubi nu am suferi dar daca nu am iubi nu am fi. Incep sa gandesc desore mine ca nu e nici un rost intr-un univers dominat de gravitatie decat cel de a fi pur si simplu. Restul e la voia intamplarii. Restul sunt legi pe care le vad ca se manifesta si nu imi bat capul sa le inteleg. Du-te linistit unde te duci caci universul te va imparti in atomi peste tot si vei fi asa cum ai vrut.Noi suntem inca prizonierii timpului....