Stii, ma intrebam ...asa intr-o doara, cat poate de mult un om sa cada, sa greseasca , sa fie blamat, scuipat si aruncat la pamant si in comparatie cu asta cat de mult putem ierta, accepta, iubi, strange in bratele ochilor nostri plansi pe cel ce a gresit sau poate nu. Imi amintesc cum ai fugit acasa sa vorbim si imi spuneai ca ai transpirat alergand, toate clipele alea cand tipam unul dupa altul intre imbratisari si saruturi in care porii nostri se contopeau si faceam dragoste cu fiecare celula pe care ne-a dat-o Dumnezeu, cand ochii nostri alergau in perechi una dupa alta pe strada mantuleasa, plina de mister si spirit des ca norii toamna , cand m-ai asteptat seara la autogara, si vazandu-te privirea mi-a cazut in pamant de patima si emotie, sau seara in care ne-am cunoscut, asa plina de emotii cu cer senin, si o luna prin care Dumnezeu imi soptea despre tine sau clipa in care ma asteptai in gara din cluj si te-am atins pentru prima oara si am mirosit palmele tale umede. Si iata ca acum nu ne mai putem vorbi si suntem ca doi copii aruncati la capetele infinitatii care se mai intalnesc cateodata in punctul zero de pe axa sa mai povesteasca ca si cum dumnezeu s-ar fi pus in calea lor sa le strice castelul de nisip facut in bataia valurilor. Dar poate , intr-o zi cand se va intoarce simultan cu fata la amandoi ne va lega mainile pe veci pana dupa viata si dupa moartea si dupa moartea cea finala de dupa moartea aceea decare ne temem cu totii. Te voi astepta pana cand moartea ma va lua dintre toti , voi astepta sa imi ceri sufletul in palma ta , atunci umede de dor, sa raman al tau, sa mor mangaiat de tine privind spre cer spunandu-ti ca te iubesc cum nu am mai iubit si nu a mai iubit nimeni, sa parasesc trupul meu si suflul meu sa iti curga printre palme, sa te sarute, fara sa stii, sa iti stearga ultimele lacrimi.
Te voi astepta pentru totdeauna, te voi iubi infinit, acolo unde esti, la capatul celalalt de infinit, intorcandu-ma mereu spre tine, tinandu-te de maini si de buze, strangandu-te in brate cu fiecare rasuflare....
Cere doar sufletul meu si e al tau , pentru vecie.

quyama

Am povestit cu un prieten bun si drag intr-o seara, acel gen de prieten care are sufletul acela pur, neincarcat si simplu. Da , asta e cuvantul : simplu.Imi povestea de sotia sa care are cateva probleme de sanatate si imi marturisea cu o sinceritate debordanta ce facuse si prin cate a trecut.Mi-a zis: stii, profesore, intotdeauna spunem, daca celalalt are probleme, ca el e singura cauza a problemelor lui, insa ma gandesc ca actiunile si faptele mele au contribuit mult la starea ei, adica nu e ea singura vinovata.Si am auzit , domnul fie laudat din gurile multora : tu esti cel ce te poti ajuta, tu esti singurul responsabil pentru ce ai facut, doar tu poti face asta...
Ma intreb atunci de ce suntem legati si ne iubim, ne apreciem si facem asertiuni la persoana celuilalt daca fiecare e responsabil doar de faptele sale. E absurd.Suntem unii pentru ceilalti, si nu doar pentru noi. Asa ca , inainte de a spune tu esti responsabil te poti intreba daca nu e doar partial.

Acel timp e atat de aproape

Fie cum o fi , uneori se intampla sa vedem acele lucruri dinspre sfarsit, de care ne apropiem fiecare.E ca si cum ai primi de stire ca vine seara sau dimineata sau un musafir. Nu stim niciodata cum e de fapt si fiecare stie doar o singura data fara putinta de a impartasi cu ceilalti ce se intampla cu el.
Fie cum o fi ceea ce numim viata e plina doar de decizii si niciodata nu facem ce ar fi bine sau rau sau ce ar trebui. Facem doar ceea ce facem pe moment, fara nimic altceva, fara a ne indoi reactionam si asta e o consecinta a faptului ca timpul ne rapeste cu totul in a face.In conditii de circumstanta stim toti ce e bine si ce e rau desi nu exista decat cuvinte carora le dam sens. Am putea conota acestor lucruri sau macar asigna o notiune mult vehaiculata numita pe larg destin insa nu vom face asta spre a nu rapi insemnatatea si intelesul ei in constientul comun si in istorie.
Cand se apropie asfintitul stim cu siguranta ca lumina se stinge incet pentru a face loc intunericului.Asa simt acum ca se arata un bun prieten care e pe cale sa vina, a pornit la drum sa ma ia cu el undeva unde timpul si spatiul se intretatie cu nesat.
te astept cu nesat si fara teama de aceasta data bun prieten. Cu siguranta ce voi lasa in urma va fi dat uitarii . Cand vor veni ploile vom fi impreuna sa vedem ce a fost cu folos si ce nu , drag prieten de care nu ma mai tem.
Voi lasa in urma tot ce ma leaga de lumea asta amara, tot ce ma trage spre pamant in care ma voi intoarce ca toti ceilalti cu parerea de rau ca nu am putut sa le spun cat de apropiat imi vei fi.
Va imbratisez pe toti cu drag, acel drag de dinainte de a ma sui in tren pentru o lunga plecare.

scrisoare de departe de cei vii

Scalambe doruri de tine, de tot timpul care a trecut, a trecut. Am vazut pe cineva care purta aceeasi bratara verde din lemn si mi-am amintit de rasul tau si de bratele tale.
Scalambe doruri ma pustiesc si imi fura trupul si sufletul amarnic de parca raman altcineva.
Imi vad mainile , le aud parca si imi soptesc de ce nu pot sa iti tina mainile.Trec pe aceleasi drumuri pe unde am fost ,pe unde te-ai impiedicat uitandu-te dupa un pisic, pe unde am ras si pe care imi povesteai parca pentru prima oara totul.Am avut timp sa povestesc si nu am povestit cu nimeni si nimeni nu stie ce am trait, o moarte, o viata, o nastere, o pustiire, o experienta....
Scalambe doruri, vise in care apari ca un hot sa imi furi somnul si visele...
Scalambe doruri careimi amintesc ca am asteptat atat sa ma nasc sa te intalnesc sa iti spun, sa iti soptesc, sa te ador, sa te sorb, sa te floare, sa te camp, sa te nor, sa te ploaie, sa te vant, sa te Dumnezeu, sa fiu, sa fii.
Scalambe doruri de tine, de ochi, de mana, de san, de suflu, de lacrima ta.
Scalambe doruri de Dumnezeu pe care il tot rog in van si nu aude, e surd.
Scalambe zile si nopti nedormite prin gari triste in care ma gandeam la tine si te chemam.
Scalambe lacrimi secate in strafundul sufletului pana seaca tot si nu mai pot plange.
Scalamb telefon la care nu am raspuns dupa toate durerile fizice si launtrice , si noptile , dupa tot ce am pierdut sau am castigat.
Scalamba iubire si durere a ta pe care o ai pentru mine...
Iti amintesti de acel bistro vienez?