NU VA GRABITI, NU VA GRABITI...AJUNGEM TOTI...

duminică, 19 februarie 2012

mail catre dumnezeu

coboara-n straie din icoana,// si fa-te om asa cum esti,//lasa sfintenia-ntr-o cana//si hai sa stam iar la povesti// sa-mi spui de toate ale tale,//de ingeri drepti si de cazuti,//sa bem al vietii vin prea tare//pana vom deveni tacuti.// si hai, nu-ti fie teama Doamne,//sa mori putin cum fac si eu,//din vesnicia ta in toamna// pentru o clipa nu fi zeu// sa vezi cum e sa treaca timpul,// sa vezi cum e sa fii pamant,//sa vezi ce simte-n soare orbul,//si cum e sa tot scrii cuvant.// si de va fi sa mori ca totii,// te voi conduce cu alai,//pe drumul ce urmeaza mortii,// retine! nu ma duc in Rai.//

vineri, 17 februarie 2012

mi-e dor

mi-e dor de tine si atat, de parul tau, de vocea ta, de mainile tale pe chitara, de zambetul tau. mi-e dor si atat.

luni, 13 februarie 2012

Nondum amabam, et amare amabam...Sine ira et studio

abia ma trezisem din constiinta in vis, intins pe zapada moale si rece. in jurul meu cioburi de speranta, taioase ca lama sabiei. incercam sa le adun si atingandu-le se faramitau intr-un praf subtire care imi intra sub pielea degetelor. te recompuneam din vise si franturi de imagini: scunda, maini subtiri , lungi ca trupurile crinilor , ochii de un caprui intens, subtire, zambet ca ploaia, piele fina, voce de catifea, aripi albe ca petalele trandafirilor, vesela si tacuta asa cum esti probabil si acum.frumoasa ca toate cetele de ingeri odata. ma gandesc ca dumnezeu a muncit mult sa te zamisleasca. nu mai vorbesti. nu te mai aud, nu te mai vad. doar franturi de vorbe ajung la mine. au trecut ani de cate clipe, cati nori, cate intrebari de atunci? daca ai disparea din gand ninsoarea s-ar asterne peste tot si ar ingheta ingerii. mai caut omul.e oare de gasit?

deocamdata

deocamdata e asa cum este, ma plimb prin zapada sa numar greselile. pe fiecare in parte. ninge asa cum nu a mai nins vreodata. esti departe si in fata imi sta un bolovan de pamant , pamantul meu , pamantul din care sunt zidit. se misca greu. as vrea sa il faram sa aud ecoul gandurilor tale, sa te vad venind cum ai venit prima oara. si simt lentoarea si gerul care imi ingheata mainile. sunt singur si se aud fulgii cum cad ca niste petale de trandafiri uscati. erai acum cateva momente aici apoi ai disparut. am surzit de tacerea ta. sunt doua cutite lungi in urechile mele. nu mai aud. aveam nevoie de un om dar am descoperit cat de om sunt. si clipele se intind parca la infinit si se prabusesc in zapada. am cazut pentru a cata oara? nu stiu...dar ma ridic sa sfaram ce a mai ramas din pamantul inghetat. sa aud din nou, glasul tau, mainile tale. nu e nici un dumnezeu, vreun arhanghel, vreo zeitate imprejur. universul e inghetat, un fel de apocalipsa dupa mine. sunt singur cu mainile mele care scormonesc in pamant. nu mai zboara nici o pasare, nu se vad nori. e un senin rupt parca din ochii tai. nu e soare nici fumuri pe case. e o intindere alba si rece pana la tine. au trecut mii de vesnicii in timpul masurat de mine, de cand gura ta inghetata de vant a uitat sa mai cuvante si de cand imping bolovanul. am imbatranit, am murit, m-am mai nascut de cateva ori si fac acelasi lucru. dar cuvintele mele de ghata au ajuns cumva la tine. ma resemnez, dar mai caut omul pe care lesne si fara voie l-am pierdut. aici vara nu vine nicicand. e doar iarna, doar fulgi, doar cer rece de cand am pierdut omul. nu stiam de aceasta vesnicie de gheata din suflet pana cand nu ai venit tu. si cea mai mare durere incepe sa fie tacerea....deocamdata am nevoie de prieteni caci nimeni nu poate trai fara ei desi ar putea stapani lumea.

sâmbătă, 11 februarie 2012

libertatea de a fi

mai adulmec inca parfumul tau in perna mea, si toate gesturile. pasii tai se mai aud,pe hol, asa in negura, cadentat,urmand un anume ritm. ochii tai de un caprui straniu imi inunda vise si temeri, mainile tale slabe se aud parca in tacerea ninsorii si parca pe chitara aceea electrica neagra de cateva zile cumparata.vocea ta insa e ca un ecou. si taci mai abitir ca tacerea insasi, te ascunzi sub pleoape de ger, sub trandafiri inghetati de clipe.tacerea ta ma omoara fizic. te aud doar in vis si cand ma trezesc nu se mai aude nimic, nici macar tacerea. te cant in timp ce imi starui printre vorbe, imi aduc aminte, incerc sa uit, te beau ca pe un pahar plin de naduf, te ignor ca apoi sa imi amintesc de tine. ma framanti si te urasc in timp ce taci. vorbesc cu mine si cu dumnezeu dar degeaba. simturile au mutit, nu te mai aud, nu te mai vad, nu te mai miros, nu te mai alerg prin zapada. cat de departe esti? cate infinitati? cate drumuri? cate clipe, cat? nu stiu si poate nici El nu stie sau nu vrea sa imi spuna. dar tacerea... tacerea e de aur. si eu nu am aur , doar argint sau pamant cu care sa ma infasor. in ignoranta asta si fuga asta unul se intreaba si celalalt alearga. nu sunt asa cum ai crezut, nu sunt asa cum am crezut, nimic nu are sens si nu mai e lupta. e doar freamat de nestire si dezolare. nu e nici o mare de lacrimi insa , doar o lacrima scursa pe obraz in timpul zilei, doar un gand , doar un vis, doar o zbatere. ma impleticesc ca un natang de fiecare vorba si de fiecare vis. cand pierd un om e ca si cum as pierde un gand, un cuvant, un vers. sufletul meu e ciung acum doar de o mana si de un picior. aud sunetele, melodiile, imi vad mainile si gandurile dar nu sunt parca ale mele. mai zambesc rar cand e nevoie si cand mai simt ca trebuie sa o fac. in rest, universul meu intra in colaps. un fel de big-bang invers in care legile nu se mai aplica, acele legi in care credeam. nu am obiceiul sa perd oameni. de data asta am facut-o. durerea si deznadejdea ...sunt cele mai bune prietene ale mele acum. dar era altceva atunci. era cluj...

sâmbătă, 4 februarie 2012

de dragoste efemera

De ne-om iubi cum se iubeste,// Tu gandul meu cel pacatos,// Iti voi atinge palma stanga,// Te-oi saruta pana la os.// Iti voi cuprinde-n palme fruntea,// Pe pantece te voi privi,// Si gura mea o sa te-alinte//, Sub sanul drept, pana la zi.// Si pielea ta de aur moale// Va fi altar pentru-al meu trup,// Si neputand sa zic cuvinte,// Voi genunchia in al tau lut.// Te voi lua in brate calde,// Vom fi altoi pentru o zi.// Si vei uita a tale ganduri,// Pret de o clipa a clipi.// 4 decembrie 2010

doina

Tine-mi Doamne suflet tare, Pentru ultima-ngropare. Si puterea ta sa mor, Ca un om sfarsit de dor. Trupul pune-mi in marmant, Ca un cald si gros vesmant, Starvul meu sa putrezeasca, Masa viermilor hraneasca. Sa ma fac iar apa vie, Gura ei sa o imbie. Sa ma satur de-al ei dor, Cand ma soarbe din ulcior. Sa ma fac copac umbros, In sufletu-i secetos. Si-n bataia vantului, Sa-i fiu oaza gandului. Fa-ma Doamne strop de roua, Sa-i sarut talpa cand ploua. Sau mai bine vant sau ceata, S-o cuprind de dimineata. Ori macar o lacrima, Cand plange cu patima. Sa mangai al ei obraz, Sa-i fiu paza la necaz. Fa-ma Doamne strop de ploaie, Sa-i bat in geam la odaie. Sa tresara cand o strig, Sa ma vindece de frig. 14 decembrie 2010

vineri, 3 februarie 2012

ninge.....

Ninge. Afara si inauntrul meu. Afara cu fulgi de zapada, inauntru cu ganduri de zapada. M-am intins pe spate , in zapada de afara si cea dinauntru. Priveam cum se topea fiecare gand pe fata mea si fiecare fulg. Imi setasem memoria sa asculte Mozart. Le am in minte acum si pornesc doar player-ul. Nu pot modifica note. E perfect ceea ce aud. A inceput sa ninga cu tine deoadata.Cadeai bucati, bucati, pe langa mine si te recompuneai, te recompuneam ca un dumnezeu caruia ii era totusi frig. O ninsoare stranie in felul ei. era decis totul de la inceput: sa ninga peste noi. Si cele doua ninsori se intrepatrund, adanc una pe cealalta.... Ninge cu saruturi, franturi de buze , cu buzunare rupte de atata tinut mainile inauntru. Ninge cu privirile tale inghetate si uitate, cu ochii tai albastri de atata cer pe care l-ai privit. Ninge cu atingeri si degete care imi acopera trupul complet si ma umplu de o caldura ce seamana cu caldura focului din soba bunicilor. Ninge amarnic si degeaba doar ca sa se puna omatul intre noi. Si strigatele mele nu mai au ecou. Nu mai auzi nimic desi e o tacere de mormant peste toate. Se aud fulgii ca bulgarii de pamant care cad peste sicriul proaspat batut in cuie. Ninge asa peste tot. E alb pana in maduva oaselor. Nu se mai vad casele, nu se mai aud cainii. Ingerii au amutit si au renuntat sa mai coboare. Le era frig. Si-au zgribulit penele de pe aripi si se cuibaresc laga focul Iadului. Azi ninge si atat. Ninge pana va crapa pamantul sug greutatea fulgilor si a gandurilor. si in tot albul asta, albastrul ochilor tai se ridica deasupra. E singura culoare diferita de alb. Nu se mai aude nimic...nici pasii mei, nici pasii tai. Nu se mai aude vantul. Doar fulgii cazand. Si fiecare fulg de nea face in jurul meu cate o groapa, ca cea pe care o face un obuz de tun, ca uneori am impresia ca nu mai am unde pasi. Se mai aud doar gandurile mele care cad si se sfarsesc pe langa mine.Pici moarta si te ridici sa pasesti dar gropile iti stau in cale. Nu se zareste nici o raza de soare. NU e nici noapte nici zi. E alb, atat de alb ca nu mai trebuie lumina. Ning si eu cu gandurile tale peste pamant. Asa ninge pe aici prin suflet pe la mine , pana cand se inzapezesc cuvintele, pana cand gandurile nu mai au loc de pasit prin zapada. Asa ninge cand nu mai vorbesti, si cand mainile tale aluneca peste priviri. Asa ninge de tare cateodata ca imi ingheata vorbele si cad sloi de gheata , se frang in mii de bucati in fata mea. Le privesc cum se zdrobesc si nu ajung la tine. Le iau in maini , se topesc si cad din nou printre fulgi. Asa ninge si afara si inauntru....Ninge cu clipe incet, asa cum nu a mai nins vreodata. Cad incet , parca plutesc si apoi se sparg ca paharele de cristal. In seara asta voi muri iarasi pentru ultima oara, inghetat de atata zapada, de atata nesat. Imi place sa mor in fiecare zi si nu stiu daca asta va fi ultima......

de ce am devenit ateu sau galceava matematicianului cu Dumnezeu

Am simtit sfarseala asta, moliciunea asta ca si cum as cadea de pe picioare. Dumnezeule , nu mai vreau sa ma cert cu Tine, nu mai vreau!!!! Ia-ti crucea inapoi . Fa-ma liber. M-am saturat sa tot fii Tu stapanul si eu robul, sclavul. Fa-te prieten cu mine sau nu poti, Tu cel care le poti pe toate? Ah, da , cunosc fraza clasica: "am incercat dar tu ai intors spatele" . Bla-Bla. Penibil pentru cineva intelept. Dar tot eu sunt vinovatul ca nu am inteles ce ai vrut. Poate ai uitat ca nu suntem deopotriva? eu sunt doar un om???? Nu stiu ce vrei si nici nu te faci inteles. M-am saturat sa te arati chipurile prin ceilalti si sa vorbesti in parabole. Da exprima-te simplu sa te pot intelege! E ieftin ce faci Tu. Nu poti spune in fata sau nu vrei! fara semn de intrebare. Imi stii sufletul cica, pentru ca toti spun ca le stii pe toate dar te joci in continuare, un joc insipid si firesc, uneori stupid. Ca sa ce? Sa fiu vreun sfant al tau care mananca lacuste? Asa sunt bineplacuti tie oamenii? Probabil razi si te doare in cotul tau dumnezeiesc. In timpul asta mor oameni, sunt saraci, sunt nedreptatiti si nedrepti, sunt suferinzi . Oooo da, si asta e incifrat si noi nu intelegem caci nu iti cunoastem pe deplin voia. Voia cui? Voia vreunuia din slujitorii tai? Esti drept? Esti intelegator? Probabil ca imi vei raspunde prin "oamenii" tai ca abia ma mai rabda pamantul de cat sunt de pacatos. Sunt argumente si raspunsuri ieftine. Se gasesc la piata. Si ma astept si de data asta sa imi spui ca Tu nu poti fi limitat de argumente logice> Tu functionezi in afara logicii. Probabil. Dar eu functionez in sfera asta pentru ca Tu ai facut sa fie asa. Ai uitat? Iata motivele pentru care nu mai cred in Dumnezeul de carton pe care il construiesc oamenii. Esti o ILUZIE!!!!!!!!!!!!! Nu am nevoie de iluzii ci de certitudini. De aceea de azi inainte nu mai cred in Tine. S-a sfarsit. De azi inainte sunt sigur ca existi. Esti si atata tot.Imi iau ramas bun de la constructe si ritualuri inutile, versatili nesatui care te venereaza, habotnici persuasivi si lamentati. Te refuz in felul asta.Asa cum Tu nu vorbesti cu mine asa nu ii accept nici eu. Esti si fara astea. Hai, coboara, sa vorbim la cea mai ambigua si imputita crasma , sa em vinul adevarului. Nu am nevoie sa te vad sau sa te pipai. ESTI! Sunt satul de bice peste suflet, durere, lacrimi, lectii de viata, cazaturi, piedici puse doar ca sa inteleg. pot face ceea ce imi sta in putinta si fara sa faci astea. Sunt satul de mecanisme rafinate. Ma arunci in groapa ca sa ma scoti mai intarit. Iti face placere sane numim robii Tai, iti face placere sa stam in genunchi si sa Te rugam. In timpul asta cei ce ne asculta stau in picioare. Deci nu poti sta cu oamenii de vorba ca cu niste prieteni? Ne inveti durerea ca sa poti sa ne lovesti. Dai , apoi astepti sa te rugam sa ne mantui. A mea e vina ca te vad asa? Asa m-au invatat despre tine! Vrei bani, case marete in care sa stai, desi nu incapi in ele. In toata perfectiunea Ta vrei bani, lumanari, faina, vin. Ce faci cu ele? Nu tu le creezi? Aaaa, era sa uit. Raiul si iadul. Care le e sensul si necesitatea. De ce? poti chinui si aici. Si se intampla. Cei ce nu au mancare sa isi hraneasca pruncii nu sunt deja in Ghehena? Si cei ce se indestuleaza si fura pe spatele altora nu sunt in rai? Si toate povestile despre suflet si incarnari...Unde le pui? TOATE SUNT PARERI!!!! Ale noastre> In timp ce universul creat de Tine functioneaza dupa legi. Acolo esti Tu. Asa te inteleg eu, mediocrul. Ma voi odihni doar atunci cand ultimul pumn de tarana il vor arunca peste mine. Si timpul e aproape. Pana atunci te voi cauta Dumnezeule, Te voi rastigni in fiecare zi pana voi intelege.