Nondum amabam, et amare amabam...Sine ira et studio

abia ma trezisem din constiinta in vis, intins pe zapada moale si rece. in jurul meu cioburi de speranta, taioase ca lama sabiei. incercam sa le adun si atingandu-le se faramitau intr-un praf subtire care imi intra sub pielea degetelor. te recompuneam din vise si franturi de imagini: scunda, maini subtiri , lungi ca trupurile crinilor , ochii de un caprui intens, subtire, zambet ca ploaia, piele fina, voce de catifea, aripi albe ca petalele trandafirilor, vesela si tacuta asa cum esti probabil si acum.frumoasa ca toate cetele de ingeri odata. ma gandesc ca dumnezeu a muncit mult sa te zamisleasca. nu mai vorbesti. nu te mai aud, nu te mai vad. doar franturi de vorbe ajung la mine. au trecut ani de cate clipe, cati nori, cate intrebari de atunci? daca ai disparea din gand ninsoarea s-ar asterne peste tot si ar ingheta ingerii. mai caut omul.e oare de gasit?