NU VA GRABITI, NU VA GRABITI...AJUNGEM TOTI...

duminică, 13 octombrie 2013

next level

Next level....

O cămilă cocârjată
Sta cu ochii pe-o furnică,
Arătându-se mirată:
Cum se face că ridică
Greutate-atât de mare,
Şi nu cade din picioare?
Ba, de când o tot priveşţe,
Nu stă-n loc.
Când se-odihneşte?

- Tu, furnică, ostenită
Eşti vreodată ? Că eu tare
Aş lăsa din cârcă toate...
Prea atârnă, soro, greu...
- Of, cămilă, bleagă eşti,
Ce-am în spate e al meu.
Doar stăpân fără de milă
N-am, să-i car desaga-n silă.

Si care e talcul acestei poezioare...? Ca cel mai ades nu ne purtam problemele noatre ci pe ale altora pentru ca ale noastre fie sunt atat de familiare fie atat de dureroase incat nu le mai observam.

A purta problemele altora e ca si cum ai locui in casa ta, aranjata asa cum vrei tu si la un moment dat apare cineva si iti spune:
-Auzi, pot lasa la tine niste lucruri...pana gasesc undeva unde sa stau...? Doar cateva...
Si cum te gandesti ca si tie iti e greu uneori ....accepti.
Si apoi, de la un mic bagaj te trezesti cu altul si cu altul s.a.m.d
In scurt timp casa ta nu mai e doar a ta ci e si a celuilalt. Incepe sa isi faca reguli...accepti. Incepe sa iti invadeze spatiul...accepti.
Ba chiar iti spune:
-Tot ce am eu poti si tu folosi..(o dovada extraordinara de prietenie,iti spui, cate calitati, ce om extraordinar...).
Timpul trece si totul ti se pare atat de normal.
Dar...la un moment dat nu mai stii ce e al tau si ce e a celuilalt. Apar cateva intrebari....dar te linistesti(si el e om, nu?)
Si totusi, la un alt moment dat iti dai seama ca tu esti proprietarul casei, ca tu platesti, ca e al tau acolo si totusi ...nu mai e. Si ca poate ai nevoie sa fie ca la inceput: raftul tau de carti sa fie doar al tau si sa nu iti cauti cartile prin baie sau prin bucatarie si ca periuta ta de dinti ar trebui sa stea singura in paharul tau de baie, nu cu inca alte zece si ca ai vrea sa miroase in camera doar a tine nu si a altcineva.
Incepe revolta....
Nu mai poti asculta doar ce vrei si cand vrei pentru ca ....celalalt sau ceilalti dorm sau nu le place ceea ce asculti....si mai mult...esti convins ca ceea ce asculti tu e depasit...nu mai e la moda. Brusc iti dai seama ca tu nu mai ai dreptate. Tu in casa ta nu mai esti tu. Ai vrea sa pleci ai vrea si sa ramai. E totusi mai confortabil sa ramai....pai...in primul rand nu mai stiu ce e al meu.
Si totul devine greu de facut, de inghitit, de ascultat. Asa e viata....trebuie sa trecem prin asta...

RAHAT! Nimic nu trebuie! Viata e scurta, frumoasa si simpla atata vreme cat ne caram desaga noastra nu si pe altora. Viata e simpla atata vreme cat ascultam ce ne spune mintea si inima noastra.

Pot fi oare IISUS HRISTOS doar pentru mine sau doar pentru ceilalti?
Daca eu nu stiu sa imi car desaga de ce trebuie sa o car pe a celorlalti?
Asa ca, Sebastian, cara-ti in pastele ma-tii valiza ta. Tine pentru tine tot ce ai invatat de la viata, sfaturi, pareri,cunostinte si bucura-te de ele pentru ca sunt doar ale tale si TI SE POTRIVESC doar tie si experientei tale.

La mine in casa e curat si asa va ramane. Amin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu