Nu pot sa cred ....Din nou...Se intampla din nou...aceeasi senzatie..aceeasi indragosteala ....aceleasi cuvinte...aceleasi reactii...aceeasi strangere de maini si priviri gingase...Universul asta nu imi ofera ceva nou doar circumstante diferite la care de obicei nu ma astept.
Ca si cum cineva bate la usa mea pentru prima oara si de fapt e aceeasi persoana.Ochii aceia puri si flamanzi de care nu ma pot rupe si de care nu pot fugi caci nu am loc odata ce i-am vazut...
Aceleasi cuvinte,de parca as repeta aceeasi scena dintr-o piesa pentru ca regizorul e nervos(nu iese).
"Ma iubesti? a intrebat fasticindu-se in rochia ei vaporoasa in timp ce privirea ei ma sageta cu alte intrebari mai taioase pe care le intuiam...
Fumam ....si imi cautam raspunsuri la intrebari pe care nu le spuse-se inca...
"Da...da te iubesc .Am reusit sa raspund.Parul ei era batut de vant si seara se lasa pe chipul ei ca o umbra.Cateva clipe nu am mai vorbit.Am rupt o floare dintr-o gradina si i-am prins-o in par.O floare rosie mica.Am zambit ca sa mai aman ceva ce ma inalta incet.Am mers mai departe ...si cu gandul si cu pasii.
Imi era dor de ea desi nu plecase inca si ne tineam strans de mana,cuprinzand fiinta ei cu toate degetele,o simteam in fiinta mea cu toate ale ei...Si toate astea se cazneau intr-un om obisnuit nu intr-un fiu de dumnezeu nici intr-un sfant caruia toate ii sunt cu putinta sau macar ...obisnuite sau lumesti.
Patul pastreaza in fiecare seara parfumul ei desi e aproape,aici,acum,in tot ce gandesc si mai departe de gand nu exista nimic.
foarte frumos... esti sigur ca mai departe de gand nu exista nimic? :) sa dezvolti, te rog.
RăspundețiȘtergere