sâmbătă, 4 februarie 2012
doina
Tine-mi Doamne suflet tare,
Pentru ultima-ngropare.
Si puterea ta sa mor,
Ca un om sfarsit de dor.
Trupul pune-mi in marmant,
Ca un cald si gros vesmant,
Starvul meu sa putrezeasca,
Masa viermilor hraneasca.
Sa ma fac iar apa vie,
Gura ei sa o imbie.
Sa ma satur de-al ei dor,
Cand ma soarbe din ulcior.
Sa ma fac copac umbros,
In sufletu-i secetos.
Si-n bataia vantului,
Sa-i fiu oaza gandului.
Fa-ma Doamne strop de roua,
Sa-i sarut talpa cand ploua.
Sau mai bine vant sau ceata,
S-o cuprind de dimineata.
Ori macar o lacrima,
Cand plange cu patima.
Sa mangai al ei obraz,
Sa-i fiu paza la necaz.
Fa-ma Doamne strop de ploaie,
Sa-i bat in geam la odaie.
Sa tresara cand o strig,
Sa ma vindece de frig.
14 decembrie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu