ninge.....

Ninge. Afara si inauntrul meu. Afara cu fulgi de zapada, inauntru cu ganduri de zapada. M-am intins pe spate , in zapada de afara si cea dinauntru. Priveam cum se topea fiecare gand pe fata mea si fiecare fulg. Imi setasem memoria sa asculte Mozart. Le am in minte acum si pornesc doar player-ul. Nu pot modifica note. E perfect ceea ce aud. A inceput sa ninga cu tine deoadata.Cadeai bucati, bucati, pe langa mine si te recompuneai, te recompuneam ca un dumnezeu caruia ii era totusi frig. O ninsoare stranie in felul ei. era decis totul de la inceput: sa ninga peste noi. Si cele doua ninsori se intrepatrund, adanc una pe cealalta.... Ninge cu saruturi, franturi de buze , cu buzunare rupte de atata tinut mainile inauntru. Ninge cu privirile tale inghetate si uitate, cu ochii tai albastri de atata cer pe care l-ai privit. Ninge cu atingeri si degete care imi acopera trupul complet si ma umplu de o caldura ce seamana cu caldura focului din soba bunicilor. Ninge amarnic si degeaba doar ca sa se puna omatul intre noi. Si strigatele mele nu mai au ecou. Nu mai auzi nimic desi e o tacere de mormant peste toate. Se aud fulgii ca bulgarii de pamant care cad peste sicriul proaspat batut in cuie. Ninge asa peste tot. E alb pana in maduva oaselor. Nu se mai vad casele, nu se mai aud cainii. Ingerii au amutit si au renuntat sa mai coboare. Le era frig. Si-au zgribulit penele de pe aripi si se cuibaresc laga focul Iadului. Azi ninge si atat. Ninge pana va crapa pamantul sug greutatea fulgilor si a gandurilor. si in tot albul asta, albastrul ochilor tai se ridica deasupra. E singura culoare diferita de alb. Nu se mai aude nimic...nici pasii mei, nici pasii tai. Nu se mai aude vantul. Doar fulgii cazand. Si fiecare fulg de nea face in jurul meu cate o groapa, ca cea pe care o face un obuz de tun, ca uneori am impresia ca nu mai am unde pasi. Se mai aud doar gandurile mele care cad si se sfarsesc pe langa mine.Pici moarta si te ridici sa pasesti dar gropile iti stau in cale. Nu se zareste nici o raza de soare. NU e nici noapte nici zi. E alb, atat de alb ca nu mai trebuie lumina. Ning si eu cu gandurile tale peste pamant. Asa ninge pe aici prin suflet pe la mine , pana cand se inzapezesc cuvintele, pana cand gandurile nu mai au loc de pasit prin zapada. Asa ninge cand nu mai vorbesti, si cand mainile tale aluneca peste priviri. Asa ninge de tare cateodata ca imi ingheata vorbele si cad sloi de gheata , se frang in mii de bucati in fata mea. Le privesc cum se zdrobesc si nu ajung la tine. Le iau in maini , se topesc si cad din nou printre fulgi. Asa ninge si afara si inauntru....Ninge cu clipe incet, asa cum nu a mai nins vreodata. Cad incet , parca plutesc si apoi se sparg ca paharele de cristal. In seara asta voi muri iarasi pentru ultima oara, inghetat de atata zapada, de atata nesat. Imi place sa mor in fiecare zi si nu stiu daca asta va fi ultima......