168

Ingenios, nu-i asa? 168...un numar care din pacate nu e prim dar in povestea asta nu conteaza daca e divizibil sau nu cu ceva, conteaza doar numarul in sine si ce semnifica el. Si pentru ca denotatia e atat de simpla, am pus in spatele lui o conotatie, un motiv pentru a nu incepe ce nu era de inceput daca nu trebuia sa inceapa. Cred ca m-am inselat de data asta sau si de data asta si stii de ce? Pentru ca marile asteptari, ale noastre, ale mele, ale tale, nu corespund biunivoc cu realitatea atat de simpla si de cruda. Am renuntat sa ma mai mint atunci cand m-am certat cu EL pentru prima oara. Uneori mi se pare ca se joaca cu viata si cu trairile noastre. Altceva nu stie sa faca decat sa arunce cu ziduri si ale naibii ziduri se infig adanc in pamant si sunt alunecoase ca sa nu te poti sui pe ele. Odata am sa ma cert de tot cu EL. Si atunci degeaba va mai arunca cu ziduri intre noi. Nu voi mai suferi de romantism (sic!) si nu ma voi mai imbata de vorbele tale. 168... e mare, mult, departe, lung. Insa relativ la adictia mea pentru respect se accepta cu toate riscurile asumate, cu riscul de a devenit mut pentru totdeauna.