moarte

Esti atat de obisnuita dar cand vii rupi lanturile vietii, stii sa smulgi lacrimi si sa aduci durere, sa imbraci in doliu. Si totusi pentru ce? Esti mai fireasca decat viata si ne astepti pe toti, ne alini suferinta, ne iei dererea impartasind-o celorlalti. Cred ca plangem pentru ca nu intelegem. Si totusi tristetea si doliul fac parte din viata noastra. Daca nu am iubi nu am suferi dar daca nu am iubi nu am fi. Incep sa gandesc desore mine ca nu e nici un rost intr-un univers dominat de gravitatie decat cel de a fi pur si simplu. Restul e la voia intamplarii. Restul sunt legi pe care le vad ca se manifesta si nu imi bat capul sa le inteleg. Du-te linistit unde te duci caci universul te va imparti in atomi peste tot si vei fi asa cum ai vrut.Noi suntem inca prizonierii timpului....