poveste

Marea, marea ne-a unit si ne-a despartit. Eram copii si ne jucam pe malul ei nestiind cat de cruda poate fi, cu rasaritul ei si apusuri.Le priveam amandoi. Si ne balaceam in ea iubindu-ne ca doi copii. Faceam castele din nisip pe care ea ni le strica razand scaldandu-ne cu apa sa calda de atata soare. Dar am crescut si am inceput sa ne intrebam. Tu ai inceput sa te joci, ne-am sarutat pe buze asa cum fac parintii, ca intr-o poveste. Si apoi a trebuit ca unul sa plece departe. Mi-ai facut cu mana plangand de departe. Te vedeam cum ma plangeai printre nori negri desi marea era linistita. Ne aminteam de cand eram copii si ne jucam in nisip.Si ai venit la tarmul marii cautandu-ma cu o papusa in brate ca atunci cand ne sarutam. Si priveai rasaritul asteptand. Intre timp marea secase si pasarile desertului se faceau auzite. Farul din port lumina la fel ca atunci cand ma auzeai. Ai plecat trista , plangand printre frunze. Ma asteptai pe mal in fiecare seara , la fel de trista. Plangeai odata cu marea. Visai pierduta ca apare o corabie si tu ca o naluca vei atrage marinarii. Ma vedeai iesind din mare ca o stafie. Si deodata spre dimineata ai vazut o corabie.Naucita de somn ai pus mana la frunte si obosita te-ai bucurat. Dar te-ai trezit, pe malul marii singura cu soarele si valurile deopotriva. Tristetea iti naruise sufletul si blestemai farul mincinos. Marea secase de tot. Te-ai intors in acele clipe. Stateai pe un scaun in batatia valurilor si marea fierbea. Printre aburii dezi vedeai corabia ca o lumina si credeai ca e farul. Si atunci a aparut EA. Trista, inlacrimata, asteptand.... sa iti povesteasca si sa iti dea vestea. Pescarusii aratau de data asta pietrele si stancile din mare....marea aceea din povesti pe care o stiai atat de blanda se razvratise acum. Cativa doar au scapat de furia ei, undeva pe un mal departe si fara ajutor. Un inger cu flori in mana ii plangea pe cei care marea le pregatise mormantul. Si lacrimile lui se faceau ploaie deasa ce cadea ca tarana peste sicriu. Cimitirul se umpluse de morminte si EA venise sa ne cante ultima nota ce o puteau auzi cei ce pluteau inca intre pamant si ape. Era imbracata in rochia ei neagra si slujitorii ei , corbii slujeau fiecare trup in parte sa il transforme in ce a fost la inceput. Atunci ai ingenuncheat indurerata la mormantul meu si ai plans in lumina farului, prietenul marii, ce iti lumina fata. Cuprindeai piatra rece ca trupul meu cel inert si amorf.Te-ai imbracat in negru ca pentru ultima oara cand era sa traiesti si ai pasit inapoi, blestemand. Apoi ai devenit frumoasa ca in povesti. Si de pe varful stancii , ca o pasare te-ai aruncat in mare... Atunci a venit EA si te-a luat cu totul sa mi te dea mie cu totul. Ne-am reintalnit undeva intre mare si pamant si stele...Ai batut la usa vietii din nou dar nu era nimeni sa raspunda si ai ramas acolo sau oriunde caci peste tot eram amandoi. Mica mea sirena...