doua minute....

M-am intalnit in seara asta cu Dumnezeu. Ne-am asezat pe aceeasi banca unde stateam amandoi asta vara , tarziu si incepuse sa ploua si ne sarutam sub umbrela asteptand sa vina autobuzul sa ne duca "acasa", cand te strangeam in brate si ma purtam ca un tembel. L-am privit in ochi. Plangea. Zic: Doamne , tu plangi? De ce? Tu poti plange ? Ma privea ca pe un copil si in ochii lui cu manie am vazut tot filmul nostru, fiecare clipa , fiecare atingere. Mi-am amintit atunci de cainele tau, de ochii aia ai lui plini de mila si compasiune, de parchetul care scartaia sub pasii tai. Ma privea pur si simplu in ochi si ma pironise de banca. S-a facut deodata cald si batea vantul. Era vara , ploua si erai langa mine. Ti-am soptit ca vin de undeva , ca in viitor nu mai suntem , si tu ai zambit copilareste : Sebi, inceteaza cu prostiile! Sunt aici! Si am avut impresia ca traiam atunci si acum-ul e un vis.Ti-am soptit ca nu te voi lasa niciodata, te-am imbratisat si te-am sarutat cu tine de mana. Luminile strazii erau aceleasi, acelasi taxi, aceeasi oameni, care asteptau. Si nu ma puteam misca de pe banca. Voiam sa ma ridic si nu puteam. Imi intepenisera mainile, picioarele, tot trupul. Il vedeam cum deschide gura si imi spunea ceva. Nu intelegeam ce. Apoi am simtit o mana calda peste mana mea . "Acum auzi ce iti spun!" a zis raspicat." Ai doar rabdare , atat. Sunteti ....stiu ca simti pentru ea si eu rasplatesc iubirea. Iubesti mult....si ti se iarta , sa stii.." Era un batran, care s-a ridicat si a plecat. A intors privirea si a indreptat mana spre mine. "Fii fara grija, am spus!" Plangeam cu amar aducandu-mi aminte de tot. Te cautam pe langa mine dar nu erai. L-am privit cum pleaca in susul strazii. Se facea tot mai mic, tot mai mic pana a disparut. Am vrut sa strig, dar m-am oprit. O femeie se asezase langa mine asteptand un autobuz. Eram confuz, suna telefonul. Era prietenul meu. M-am uitat la ceas. trecusera 2 minute, doar 2 minute.Si mie mi se paruse ca trecuse o noapte.Incurcam timpurile. Am intrebat-o: " A stat aici cineva? " si mi-a raspuns afirmativ. " Un batran cu palarie...de ce? v-a cerut tigara?" . M-am ridicat si am plecat cativa metri. Lacrimi imi curgeau siroaie. A fost El? Nu ma mai simteam eu, nu imi mai venea nimic in minte si totul in cateva fractiuni de secunda. Atunci am inteles ca realitatea e doar un vis si ca visul e realitate, ca e mult mai mult decat putem intelege. Atunci am inteles secundele si timpurile si totul, dar trezindu-ma eram acelasi ca cel ce am fost si nimic nu mai era la fel. Doar doua minute, atat. Acum inteleg cat te-am iubit si cat te iubesc, cat te doresc, cat ai sapat in sufletul meu si voi astepta. El nu m-a mintit niciodata....