schizofrenie si petale de trandafiri albi

Stii... nispul meu fin, apa mea vie, in ultima vreme incep sa visez, din ce in ce mai mult, mai adanc , mai des si imi dau seama in fiecare vis ca e vis . Si stii ce e mai ciudat? Ca nu mai vreau sa ma trezesc sa vin inapoi. Uneori confund si visez acolo in vis ca ce traiesc aici e un vis de fapt si ca acolo e realitatea. Mai am putin si visul meu devine o multime continua de trairi, fara ruperi, ca o functie . Mi-e asa bine acolo si de multe ori am vrut sa inchid usa, sa nu mai ies , dar ma amagesc in fiecare noapte ca dimineata si toate zilele mele sunt de fapt visul.Diferenta e de fapt timpul petrecut in cele doua : aici e mai lung si perceptiile mai ample decat dincolo. Sa stii ca acolo ninge deja si ti-am acoperit trupul cu zapada din petale de trandafiri albi. Nu ai vrea sa plutim fara sa mai simtim greutatea pacatelor inventate de oameni, nimicniciile, neimplinirile si parerile de rau? Cand vei vrea sa fii ''fericita'' deschide o usa, eu te astept acolo, indreptatita de nemultumirile tale si ale noastre deopotriva.Ma darui tie , tu te oferi de fiecare data dar nu te mai pot atinge vreodata in visul asta de aici.Te chem in visul celalalt Viata asta de aici e moartea si visul e viata. Te astept. Te astept cu inima cat un purice , te astept ca la o cununie , ca la o inmormantare. Voi muri aici sa te astept acolo, unde vom fi doar noi doi si dumnezeul pe care l-am cautat amandoi, sa ii vedem pe cei ce ne-au parasit candva sa fie mereu cu noi...