IMPOSIBILA LIBERTATE DE A FI ATEU

Poate chiar ai crezut ca nu a durut nici o clipa si ca in tot timpul asta am fost un altul dar nu e asa, nu sunt decat un om care vine sa aduca uneori speranta peste morti si peste vii si nu vreau sa ma mai rastignesti o data.M-ai rastignit si fiecare cui pe care strapungea palmele mele durea. Ultimul si cel mai dureros a fost cuiul ce imi strapungea coasta , caci nu ai avut mila sa ma strapungi cu lancea nic cu sulita. Si cuiul ala a ramas acolo, de el am murit atatea luni, trei la numar, si el m-a inviat cand din intunericul sufletului meu cazut inauntru a aparut undeva o raza de lumina stiind ca cineva e langa mine. La ce folos atunci acele vorbe si fapte aruncate in vantul DEGEABA-ului? La ce folos atata patima si sarut pana la carne , pana la os? La ce folos? Nu e in van totul caci eu hranesc si cainele si stapanul, si dusmanul si fiara si pe cel fara demnitatea de a se numi om printre oameni. Nu mai avem legi si nici principii? Ce ne trebuie atata timp cat le asteptam de la altii? Ne laudam cu marinimia noastra si cat ajutor au ceilalti de la noi, cand de fapt suntem cei mai egoisti cu putinta, dar nu uita : e in firea lucrurilor. Atat mai avem sa devenim dumnezei, sa calcam firea lucrurilor si sa mergem pana la capat, pana la moarte.......