A aparut asa dintr-o data , ca un inger , ca o floare de primavara, repede, frumoasa, calda.
A aparut asa ca un hot, intrand prin efractie in cele mai salasluite si adanci ganduri si temeri.
A aparut asa dintr-o data sa ma faca din nou copil sa inteleg bucuria, tristetea, zambetul acela pur de care uitasem, sa ma invete iertarea si ruga.
A aparut asa intr-o doara la marginea toamnei mele de suflet sa ma faca sa ma intreb din nou de ce e toamna, de ce vine iarna.
Ai aparut ca un miros imbatator, ca un parfum pe care il uitasem si de care ma bucur desi privirea ta se lasa greu vazuta si greu auzita.
Ai venit ca un crin care infloreste campii si poti muri de mirosul lor daca nu esti atent.
Ai venit sa imi saturi setea si somnul.
Ai venit de departe desi undeva ne-am mai vazut si am mai fost impreuna pentru cateva vesnicii, doar cateva si probabil pentru una de acum inainte.
Ai ajuns de departe sa te odihnesti la capataiul sufletului meu, obosita dupa drum lung.
Te-am primit la inceputul gandurilor si la capatul degetelor ca pe un nor care aduce ploaie pe vreme secetoasa.
Pentru mine piesa e gata, se trage cortina, astept aplauzele si sunt destule.Si nu mai pot spune nimic, caci rolul meu se sfarseste aici, alta piesa, alt regizor,alti actori.
Te-am asteptat atata cat timp cat timpul mi-a dat si stiu ca erai undeva la capatul zorilor, undeva unde dimineata se ingana cu noaptea, imbracata in alb, privindu-ma de departe.
Acum sunt aici atat de departe si atat de aproape ca nici palmele mele nu mai inteleg.
In ochii tai am gasit o lume plina, completa, copilareasca, matura deopotriva.
Si atunci...Dumnezeu a coborat incet din icoana langa mine, pe nesimtite soptindu-mi ceva la ureche. L-am privit uimit insa El imi zambea mangaindu-ma pe crestet ca pe un fiu.