niciodata

Stii, ascult de multa vreme acea melodie care o ascultam departe de casa la vreo 2000 km acum un an si imi aduc aminte de toate acele zile si nopti, de acelea in care erai langa mine si sarbatoream singur , toate acele luni, clipe,ani, decenii in care te asteptasem.
Si acum in prag de iarna imi amintesc de toate, de acele clipe pierdute degeaba, de acele cuvinte, de acele imbratisari, de clipele acelea in care iubeam sa te urasc caci tu ma urai ca te iubesc.
Imi amintesc toate acele vorbe, dimineti cu buzele tale, cu oameni noi, si locul acela din care nu as fi vrut sa mai plec vreodata, clipele in care iti veneram fiecare por, si te priveam ca pe o zeita venita de departe.
Nu a fost sa fie sa te am sa ma ai, sa ne unim intr-o singura clipa.Si pentru asta ii spun domnului tau ca ii multumesc. Nu stiu ce ma apuca cateodata dorurile de tine dar imi trece a doua zi.Cateodata trist, cateodata multumit doar ca esti.
As fi vrut doar sa vezi ce e in sufletul meu atunci.Acum nu mai e nimic...pulbere si cenusa pe care o tot arunc in foc sa arda.S-a stins totul insa cateodata se mai vede un fum din care mai trag o fereastra sa o deschid. Sincer, as fi vrut ca El sa nu te nasca , sa imi fii mie povara grea, gand de seara atatea luni si clipe. A trecut timpul si nu mai astept nimic.Chiar nimic.Nu mai vreau si nu mai am putinta sa te ascult.Imi amintesc fiecare piatra pe care am pasit sa te aud, fiecare vorba si fiecare gand al tau.
Poate ne lipseste rabdarea la toti. Acum e tarziu.prea tarziu sa mai pot.
Imi amintesc acel aer, luminile, pozele, ciocolata, statuile, si cartofi tai prajiti, mainile tale, tonul tau, emotiile, respiratia ta. Nu stiam ca poate uneori sa doara asa, asa cum a durut si acum nu mai doare deloc si nici ce a fost dupa tine nu mai doare, deloc. Ii voi iubi pe oameni cat voi trai , pana ma voi sfarsi si imi voi da ultima suflare care e aproape.