NU VA GRABITI, NU VA GRABITI...AJUNGEM TOTI...

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

lorem ipsum

Abia iesisem de pe usa apartamentului sau si m-au bufnit lacrimile.Am asezat ochelarii pe ochi sa nu se vada si am pasit pe aceleasi drumuri pe care odata ne tineam amandoi de maini , de amandoua, si ne sarutam ca doi nebuni. Eram ca Faust, pierdut in propriul sau timp, la o mie de ani lumina distanta in acelasi loc... cautandu-si sufletul vandut.Incercam sa nu vorbesc, sa nu strivesc sarutul tau pus asa prieteneste pe buzele mele..
Si cadeau lacrimi si simteam in acelasi timp compasiune, dor, intelegere, teama, zgomot.Te vedeam cu gesticulai si iti auzeam vocea aceea de copil si parca sufletul se ridica in aer sa te mai auda si de le fereastra caci era pentru prima oara cand intelesesem DE CE, era pentru prima oara cand intelegeam ca s-a intamplat si ca vom ramane asa, intr-o doara ca doua rani deschise una spre cealalta si ca doar durerea si bisturiul ma leaga de tine.Si imi treceau prin fata ca un film toate noptile acelea in care ne iubeam pana in zori sa cadem franti, si diminetile pline de soare in care ma bucuram ca esti, ca existi , ca m-am nascut sa te intalnesc.Imi aminteam fiecare somn si fiecare sarut, fiecare strop de sudoare ce cadea de pe mine, fiecare sarut, fiecare atingere, fiecare centimetru al pielii tale masurat cu buzele mele, fiecare lumanare aprinsa,fiecare tipat al tau,clipele acelea cand adormeam goi si imbratisati pana a doua zi la amiazi, cand ma inveleam cu bratele tale ca si cu o patura si sanul tau imi era perna dulce pe care visam ca Raiul e pe undeva pe aproape, chiar daca vantul de afara gemea turbat sa intre sa ne infrigureze...Imi aminteam totul si ma vedeam ca la teatru, jucand o piesa destul de proasta in care regizorul nu prea dadea indicatii, lasandu-ne de capul nostru, "sa va judece publicul"... tot spunea.
Atat de aproape si totusi atat de departe, atat de calda si totusi atat de rece, si eu atat de nebun si de ratacit pe drumurile mele,atat de intelegator si de refractar deopotriva, in toata aceasta dezolanta priveliste, ma regaseam pe mine mai mare, mai carunt, mai altfel.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu