voua, doar voua, ei , doar ei

voua celor ce stiti sa dati cu piatra cu vorba , cu pistolul , cu sageata , va darui in descindere o perna , caci moartea voastra e ... eterna. nu ma mai biciuiti cu biciul , nu ma mai tundeti drept cu briciul , caci judecata voastra sincer.... pute si sufletele voastre sunt urate. voi cumparati prea lesne un om de pe pamant, il investiti cu slava si-apoi il faceti sfant ii lingeti talpile si mainile si fata si pe din dos ii pregatiti si groapa. rusine voua celor care nu vreti sa iubiti dar stiti din nastere fatarnici cum sa fiti ati fi in stare sa-i devorati fiinta starpind in calea lui chiar si dorinta, punandu-l in icoana , rastignindu-l, il faceti una cu fiindul, un dumnezeu iesit din coapse de copila , il venerati taindu-l fara mila, si tie celei ce m-ai adorat si-n patul tau pe frunte m-ai scuipat m-ai lepadat ca pe o carpa rupta, sa-ti fie inima de patimi supta.... si pantecele tau ce zamislit-a prunc, sa-ti fie streang, abis sau deal abrupt, in gura ta impotmoleasca-se cuvantul, si ciorile sa iti vegheze-n zi mormantul' iar sangele ce-ti curge printre vine sa se prefaca in lacrimi pentru mine. sa-ti sece ochii, uterul si soapta blestem sa ai sa nu poti sa-ti sapi groapa. si noptile acelea de minciuna cand pretindeai ca esti cea buna, si te-am crezut ca un copil tampit, sa-ti stea in usa ca un bun-venit.